Steampunk: A doua revoluție, editor Adrian Crăciun (Millennium Books, martie 2011)

The Making of „Nostalgia revoluţiei”

Cum am scris steampunk românesc

În august 2010, la invitaţia domnului editor Horia Nicola Ursu, am propus pentru proiectul de antologie steampunk de la Millennium Books singura mea povestire steampunk, intitulată „Legiune” şi publicată iniţial în 2004, în volumul An/Organic. (Cea mai mare parte a acestei povestiri o puteţi citi gratuit pe site-ul meu la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/indexr-html/ianorg-html/legiune.) Din păcate, „Legiune” suferea de două defecte grave: nu era inedită şi nu era plasată în spaţiul românesc.

Ca urmare, mi s-a propus să scriu un text steampunk plasat anume în spaţiul cultural şi istoric românesc. Singura problemă fiind că, din cîte ştiu, pînă pe la 1860 sau 1870 societatea industrială a fost ceva ce li s-a întîmplat altora. Cum să creez o poveste despre maşinării industriale în Ţările Române (sau în Principatele Unite, de la un moment istoric încolo) dacă acestea aveau industrie puţină spre deloc? Nu cumva sintagma „steampunk românesc” reprezintă o contradicţie în termeni?

Aşa se face că, în octombrie 2010, am scris o schiţă intitulată „Nostalgia revoluţiei” – un răspuns polemic pe marginea mesajelor primite din partea domnului antologator Adrian Crăciun. Spre surprinderea mea, schiţa a fost acceptată pentru publicare. Spre surprinderea mea şi mai mare, a cîştigat un concurs de proză scurtă organizat în cadrul cenaclului virtual AtelierKULT. La o lectură în public, la „Clubul înţelepţilor” (unde am fost invitat în ianuarie 2011 de domnul Mihail Grămescu), a fost primită cu căldură. Şi, după cum m-a asigurat vechiul meu prieten, Tudor Popa, „Nostalgia revoluţiei” este o mostră reuşită de steampunk românesc, în ciuda faptului că autorul ei e sceptic cu privire la posibilitatea existenţei unui asemenea hibrid literar.

Vă invit să o parcurgeţi şi dumneavoastră în antologia Steampunk: A doua revoluţie. Sper să vă amuzaţi tot atît de mult cît m-am amuzat eu cînd am scris-o.

Florin Pîtea