Acest nou volum din editia de opere Edgar Allan Poe a Editurii Polirom cuprinde schitele, nuvelele si [...]]]> Edgar Allan Poe este considerat unul dintre cei mai provocatori scriitori ai secolului XIX, cu o influenta considerabila asupra literaturii americane si europene, parinte al prozei politiste si precursor al prozei SF si horror.

Acest nou volum din editia de opere Edgar Allan Poe a Editurii Polirom cuprinde schitele, nuvelele si povestirile aparute intre anii 1831 si 1842. Pentru traducerea prozelor si alcatuirea aparatului critic (note, comentarii) ingrijitorul si traducatorul editiei, Liviu Cotrau, s-a slujit de volumul II din Collected Works of Edgar Allan Poe. Tales and Sketches, 1831–1842.
Povestirea care da titlul volumului a fost ecranizata in 1964, in regia lui Roger Corman, cu Vincent Price in rolul principal. Detalii, aici.

Volumul Masca Mortii rosii si alte povestiri de Edgar Allan Poe apare saptamina aceasta, intr-o noua traducere semnata de Liviu Cotrau, in cadrul colectiei „Biblioteca Polirom“.
Masca Mortii Rosii si alte povestiri formeaza, alaturi de Misterul lui Marie Roget. Schita, nuvele, povestiri (Polirom, 2008), tabloul complet al nuvelisticii autorului american – gen literar care i-a consolidat reputatia atit in Statele Unite, cit si peste hotare.
Acest nou volum din editia de opere Edgar Allan Poe a Editurii Polirom cuprinde schitele, nuvelele si povestirile aparute intre anii 1831 si 1842.
Noua editie, tradusa integral si ingrijta de Liviu Cotrau, pune la pune la dispozitia cititorilor si un amplu si util instrumentar critic: un capitol de note si comentarii menite sa faciliteze intelegerea numeroaselor aluzii si referinte istorice si culturale.

„Edgar Poe e subjugat, asemenea cuceritorilor si filosofilor, de dorinta irepresibila a unitatii; la el spiritualul se combina cu fizicul. S-ar putea spune ca Poe cauta sa aplice literaturii procesele filosofiei, iar filosofiei metodele algebrei. In aceasta constanta ascensiune catre infinit, uneori iti poti pierde respiratia. In acest gen de literatura aerul e la fel de rarefiat ca intr-un laborator. Aici vei vedea mereu glorificarea vointei care se apleaca asupra inductiei si analizei. S-ar parea ca Poe vrea sa uzurpe rolul profetilor si sa-si adjudece monopolul explicatiei rationale. Astfel, peisajele servind ca fundal febrilelor lui compozitii capata paloarea unor fantome. Poe, care arareori pare sa fi impartasit pasiunile altor oameni, schiteaza arbori si nori care sint aidoma arborilor si norilor dintr-un vis, sau, si mai bine, care se aseamana cu personajele lui stranii, la fel de adinc patrunse de un tremur supranatural si convulsiv.“ (Charles Baudelaire)

„Poe isi alege, de regula, cea mai neobisnuita realitate, isi plaseaza eroul in cea mai inedita situatie, fizica sau psihologica, iar apoi descrie starea launtrica a acestui personaj cu o rara acuitate si cu un remarcabil realism. Mai mult, exista o trasatura in intregime a lui Poe, una care il deosebeste de oricare alt scriitor, anume vigoarea imaginatiei sale. Nu vreau sa spun ca fantezia lui ar intrece-o pe aceea a altor poeti, ci pur si simplu ca imaginatia lui e inzestrata cu o calitate pe care n-am intilnit-o la nici unul intr-o asemenea proportie: e vorba de forta detaliilor… Edgar Poe prezinta, in cel mai mic amanunt, intreg tabloul inchipuit, ori evenimentele, cu o plasticitate uluitoare, incit ajungi sa crezi in realitatea sau posibilitatea unui fapt care, in fond, nu s-a intimplat niciodata, si nici nu s-ar putea intimpla.“ (F.M. Dostoievski)

„Poe este unul dintre cei mai incrincenati si egotisti scriitori din literatura universala. Daca, la drept vorbind, ignora intotdeauna dialogul, prezenta «tu»-ului, care constituie veritabila nastere a lumii, este pentru ca nu binevoieste sa vorbeasca decit despre sine.“ (Julio Cortazar)

EDGAR ALLAN POE (1809-1849) s-a nascut la Boston, Massachusetts. Si-a inceput studiile la Universitatea din Virginia, apoi, dupa o scurta perioada de timp petrecuta in armata, a inceput sa publice articole de critica in periodice literare, devenind celebru pentru stilul sau caustic, riguros, de o inalta tinuta intelectuala si cu o larga deschidere filosofica. Doua dintre eseurile sale, Principiul poetic si Filosofia compozitiei, au ramas pina astazi repere de neocolit ale poeticii moderne. Considerat unul dintre cei mai provocatori scriitori ai secolului XIX, cu o influenta considerabila in literatura americana si europeana, parinte al prozei politiste si precursor al romanului SF si horror, si-a inceput cariera literara ca poet (cu Tamerlane and Other Poems, 1827; Poems, 1831). Singurul sau roman finalizat, The Narrative of  Arthur Gordon Pym (Povestea lui Arthur Gordon Pym), este publicat in 1838, iar primul volum de povestiri, Tales of the Grotesque and Arabesque, apare in 1840. Insa cartea care il va impune definitiv in atentia publicului este The Raven and Other Poems (1845); prin intermediul traducerilor lui Baudelaire, care il descria ca pe „cel mai important scriitor al epocii“, reputatia sa europeana incepe totodata sa capete un contur bine definit.

(anunț Polirom)

Atenție! Însemnarea va fi pe prima pagină a blogului toată luna, așa că [...]]]> Un interesant concurs a fost lansat pe FanSF (uite că un concurs poate fi și interesant!): Top 10 romane românești. Durează o lună, din 3 februarie pînă în 5 martie. Amănunte aici.

Atenție! Însemnarea va fi pe prima pagină a blogului toată luna, așa că nu vă lăsați înșelați de faptul că o s-o tot vedeți pe asta cînd deschideți blogul, vor mai fi însemnări, dați scroll, puțin mai jos…

Nina Munteanu: Vali te ajută în munca ta? Dar tu, în ceea ce face ea?

Costi Gurgu: Ne sprijinim cît putem unul pe altul. Am format o echipă încă de la prima noastră slujbă în domeniul justiţiei, apoi am păstrat formula şi la prima [...]]]> (continuare de aici)

Nina Munteanu: Vali te ajută în munca ta? Dar tu, în ceea ce face ea?

Costi Gurgu: Ne sprijinim cît putem unul pe altul. Am format o echipă încă de la prima noastră slujbă în domeniul justiţiei, apoi am păstrat formula şi la prima slujbă în domeniul designului. Fiecare dintre noi are stilul său, fiecare are propria sa abordare a creaţiei. Eu am aprofundat ilustraţia, în combinaţie cu designul, ea a preferat fotografia. Chiar şi acum, diversele proiecte pe care le facem pentru diverşi angajatori ne implică în egală măsură, nu doar prin simpla nevoie de feedback, ci datorită ideilor noi şi abordării dintr-un unghi diferit pe care le aduce celălalt în cadrul proiectului. Pe scurt, sîntem complementari.

Să nu mai vorbesc de faptul că ea e întotdeauna primul meu cititor, indiferent ce scriu. E un critic sever, dar sînt convins de sinceritatea observaţiilor ei.

 NM: Spune-mi cîţiva artişti şi ilustratori pe care îi admiri şi motivează-ţi alegerile. În ce categorie ai încadra propriile tale creaţii? Cine te-a influenţat?

CG: De unde să încep? Mi-au plăcut întotdeauna picturile lui René Magritte şi Giorgio de Chirico. Trebuie, de asemenea, să-i menţionez pe Dali şi H.R. Giger. Sînt incredibil de buni şi mă inspiră.

Nu pot să îl omit pe Neville Brody, unul dintre cei mai celebri şi mai străluciţi designeri din toate timpurile. N-a lucrat prea mult în domeniul copertelor de carte, dar trebuie neapărat să-i cauţi copertele de albume muzicale, compoziţiile tipografice şi copertele de reviste. A făcut o mulţime de coperte pentru legendarul Face Magazine. În sfîrşit, aş recomanda oricui cartea The Graphic Language of Neville Brody. Absolut superbă!

O menţiune specială şi pentru Edward Gorey. Arta lui e uimitoare. Dintre artiştii F&SF consacraţi îmi place Michael Whelan, mai ales ilustraţiile horror. A se vedea Lovecraft’s Nightmare, ambele părţi, sau unele dintre lucrările sale personale. Îmi plac Frank Frazetta şi Rodney Matthews. Şi mai sînt şi alţii, mulţi de tot, lista ar fi prea lungă pentru a fi desfăşurată aici.

 NM: Ilustraţia pe care ai conceput-o pentru Outer Diverse este eligibilă la categoria artistică a Premiilor Aurora şi Hugo, distincţiile – canadiană şi americană, respectiv – cele mai înalte pentru lucrări în domeniile science fiction şi fantasy. Cum te simţi în această postură?

CG: Încerc să nu-mi fac prea multe speranţe. De la eligibilitate la a cîştiga un premiu e cale lungă. Dar faptul că mă aflu în competiţie mă face să mă simt bine. Dintr-un alt punct de vedere, aceasta e încununarea visului meu. E parte din parcursul meu şi însuşi motivul pentru care mă aflu acum, aici. E o senzaţie extraordinară să realizezi că exişti şi pentru cei din afara cercului apropiaţilor.

 NM: Că tot veni vorba… Am fost de curînd la Bucureşti, la tîrgul de carte Gaudeamus, pentru a-mi lansa manualul de scriere creativă, şi am auzit foarte multe lucruri bune despre un tip pe nume Costi Gurgu, un autor apreciat şi consacrat în România. Ai publicat pînă acum cinci cărţi şi mai bine de 40 de povestiri în România, ai cîştigat mai bine de douăzeci de premii. Spune-mi cîte ceva despre Costi scriitorul. Ce ai scris pînă acum şi unde putem citi prozele tale?

CG: De fapt, în mare măsură, venirea mea în Canada s-a datorat scrisului. Am debutat în România în 1993 şi, de atunci, am publicat constant în reviste şi antologii. Am editat eu însumi trei antologii. Am cîştigat fiecare premiu posibil din România, pe unele dintre ele în repetate rînduri. Între acestea, am cîştigat de două ori prestigiosul premiu Vladimir Colin (pentru prima mea culegere de povestiri şi pentru primul meu roman), dar şi Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, pentru prima mea culegere de povestiri, Ciuma de sticlă.

Poveştile mi-au fost publicate în România, în Ungaria, în Polonia, Danemarca, Anglia, Canada şi Statele Unite. Printre textele vîndute recent se numără povestiri apărute în antologia daneză Creatures of Glass and Light, în antologia Ages of Wonder de la Daw Books, în The Science Fiction Megapack de la Wildside Press, în antologia românească Steampunk: A doua revoluţie de la Millennium Books, în antologia Voices: New Writers from Toronto editată de grupul literar Co-O şi Biblioteca Publică Toronto.

NM: La ce lucrezi acum (în afară de celelalte două coperte ale ciclului Splintered Universe)?

CG: Acum cîteva luni a fost lansat în România cel de-al doilea volum de povestiri ale mele, Cronici de la Capătul Pămîntului. Lucrez acum la versiunea în limba engleză a unora dintre poveştile din volum.

Scriu o povestire pentru o viitoare antologie horror ce va apărea în România. Am ajuns la jumătatea noului meu roman, care nu are deocamdată nici măcar un titlu provizoriu. Are în el şi magie, şi ştiinţă, şi întîmplări sinistre, deci va fi ceva neîncadrabil într-un anume gen. Sper să fie primul roman din prima mea trilogie.

Pentru anul viitor mi-am propus să scriu un scenariu pentru un film de comedie. N-am mai făcut aşa ceva, dar îmi doresc mult să încerc asta.

NM: Sună bine de tot, Costi! Îţi mulţumesc mult pentru că ai acceptat să ne întîlnim aici, la bordul lui Benny. Îţi doresc mult succes la Aurora şi Hugo şi în toate proiectele literare şi artistice. A fost o adevărată onoare să lucrez cu tine.

CG: Plăcerea e de partea mea, Nina. Şi îţi mulţumesc pentru nectarul de pockta. A fost… ăăăă… interesant.

Vedeţi cît poate fi de politicos?

Dacă iubiţi arta şi sînteţi de acord cu mine în privinţa ilustraţiei copertei la Outer Diverse, care merită să fie cunoscută şi apreciată, invitaţi-vă prietenii de pe Facebook, Twitter, Linked-In şi din alte părţi să citească acest interviu. Dacă sînteţi canadieni, nu uitaţi să nominalizaţi extraordinara lucrare a lui Costi pentru Premiul Aurora, în categoria „Cel mai bun artist”. O puteţi face pînă la 31 martie. În egală măsură, îl puteţi recomanda pe Costi Gurgu pentru un Premiu Hugo la categoria „Cel mai bun artist profesionist”. Recomandările se primesc în comunităţile Live Journal, NESFA şi la SF Awards Watch. Dacă sînteţi deja membru al Convenţiei Mondiale SF, puteţi să-l nominalizaţi direct pe Costi Gurgu pentru un Premiu Hugo. O puteţi face pînă la data de 11 martie. Volumul Outer Diverse poate fi achiziţionat în librăriile virtuale Amazon.com, Amazon.ca şi Barnes & Noble.

NINA MUNTEANU

traducere din limba engleză: Horia Nicola Ursu

Ei, și ce-au făcut toți ăștia? Iaca un interviu…

În curînd, în revista Galileo, o nouă povestire de Doru Stoica.

APARIŢII EDITORIALE:

Dacă a doua jumătate a secolului XX a fost marcată în fantasy de imitarea cu un succes mai mare sau mai mic a lui Tolkien şi aşa-zisa trilogie a lui (este interesant [...]]]> Mark Charan Newton – Nights of Villjamur (Legends of the Red Sun 1) – Tor, 2009

Dacă a doua jumătate a secolului XX a fost marcată în fantasy de imitarea cu un succes mai mare sau mai mic a lui Tolkien şi aşa-zisa trilogie a lui (este interesant că nebunia cu seriile fantasy a început de la un roman care a fost tăiat în trei din simplul motiv că o carte “uriaşă” de 700 de pagini nu putea fi vîndută întreagă la acea vreme), sfîrşitul secolului XX şi începutul celui XXI ne-a oferit o mulţime de încercări de a rupe epic-fantasy-ul de moştenirea atît de puternică a scriitorului britanic. Pe multe dintre aceste încercări le-am găsit complet nesatisfăcătoare, dar în timp mi-am dat seama că insatisfacţia nu e legată de cărţile în sine, ci de un gen literar a cărui structură îi dă mari bătăi de cap în a fi relevant în zilele noastre şi care îi oferă scriitorului foarte puţine pîrghii în a crea un adevărat obiect de artă. Unul dintre puţinii scriitori care a reuşit să facă ceva interesant şi nou cu acest gen, a fost Daniel Abraham cu cvartetul The Long Price, dar din păcate desprinderea de drumurile familiare şi cunoscute a dus la vînzări mai mult decît slăbuţe şi la întoarcerea pînă la urmă la The Dragon Path şi la forma clasică a epic-fantasy-ului.

Una dintre cele mai noi încercări îi aparţine lui Mark Charan Newton şi seriei lui numită Legends of the Red Sun. Acţiunea din primul volum se petrece în Villjamur, capitala Imperiului Jamur, ai cărei locuitori se pregătesc pentru ceea ce se pare că va fi o Eră Glaciară. Frica de îngheţul care vine, însoţit se pare de o invazie dintr-un alt univers, paranoia împăratului Johynn Jamur şi pumnul de fier cu care consiliul imperiului condus de Cancelarul Urtica controlează oraşul creează o atmosferă apăsătoare şi periculoasă, care este fundalul perfect în care Newton îşi aşază multitudinea de personaje şi multiplele fire ale acţiunii: moştenitoarele imperiului, Rika – retrasă într-o mănăstire, şi Eir – care pare copilăroasă şi naivă, Brynd – comandantul albinos şi homosexual al trupelor de elită Night Guard, ale cărui misiuni sînt toate mult mai periculoase decît par la prima vedere, Jeryd – un investigator dintr-o rasă umanoidă care trăieşte mult mai mult decît oamenii, prins în mijlocul unor crime ciudate asupra unora dintre cei mai puternici oameni ai oraşului, Randur – un locuitor al insulelor, arătos şi seducător, care devine maestrul de dans şi sabie al fiicei celei mai mici, Eir, şi care începe o călătorie ce îi va schimba complet viaţa, magicianul Dartun – conducătorul ordinului Equinox, a cărui frică de moarte îl va face să pornească pe drumuri periculoase şi întunecate, Papus – liderul celui mai puternic ordin din Villjamur, Dawnir – al cărui singur ţel este să-l oprească pe Datun, Jurro – singurul supravieţuitor cunoscut al rasei Dawnir, ale cărei miracole tehnologice au intrat în legendă, Tuya – o prostituată care deţine un talent periculos, Tryst – partenerul inspectorului Jeryd, gelos pe avantajele rasei acestuia.

Am încercat să arăt în sumarul de mai sus cîte ceva din universul aglomerat, claustrofob şi derutant care îi reușește lui Newton foarte bine. Autorul, de fapt un fan înflăcărat al lui China Miéville, încearcă în această carte să aducă în epic fantasy sentimentul de înstrăinare, de neclaritate şi relativitate a percepţiilor atît de specifică genului New Weird (el chiar împrumută de la Miéville rasa zburătoare Garuda). Este o abordare noua şi interesantă, dar, din păcate, integrarea celor două genuri literare nu se realizează pînă la capăt (deşi mă întreb dacă genotipurile lor sînt compatibile şi dacă se poate naşte ceva nou din împerecherea lor). Ai impresia că Newton scrie New Weird, apoi îşi aminteşte că vrea să scrie epic fantasy şi sare la acest gen, uitînd de primul pentru multe pagini. E greu totuşi de făcut o analiză după parcurgerea numai a primei cărţi. Iar neclaritatea ei nu te face decît să-ţi doreşti să citeşti şi următorul roman din serie.

Proza este mai mult decît decentă pentru un debut, autorul apropiindu-se în unele pasaje de lirismul şi nostalgia din Viriconiumul lui M. John Harrison. E adevărat că unele personaje sînt mai bine conturate decît altele, dar nu ai cum, în 400 de pagini, să te ocupi cum trebuie de toate douăzeci şi, în final, acest lucru poate merge foarte bine cu atmosfera înghesuită şi paranoică din Nights of Villajmur. În ciuda multelor personaje cu care jonglează, autorul reuşeşte destul de bine să încheie toate firele acţiunii pînă la final, dar şi să lase multe portiţe pentru continuare.

Pînă la urmă, Newton nu reuşeşte să facă ceva complet proaspăt din epic fantasy. Din fericire însă, Nights of Villajmur este o încercare mai mult decît meritorie. Dacă în ultimii ani, din toate seriile fantasy începute, în afară de A Song of Ice and Fire nu am citit decît primul volum, în ultimele luni am citit două romane, The Steel Remains, de Richard Morgan, şi Nights of Villjamur, ale căror continuări le voi citi cu siguranţă. Iar asta îmi dă speranţe, dacă nu într-o reînnoire a genului, măcar într-o moarte frumoasă.

Notă: 4/5.

Tudor Ciocârlie

Nota redacţiei: O altă recenzie a acestui volum poate fi citită aici.