Un interesant concurs a fost lansat pe FanSF (uite că un concurs poate fi și interesant!): Top 10 romane românești. Durează o lună, din 3 februarie pînă în 5 martie. Amănunte aici.

Atenție! Însemnarea va fi pe prima pagină a blogului toată luna, așa că nu vă lăsați înșelați de faptul că o s-o tot vedeți pe asta cînd deschideți blogul, vor mai fi însemnări, dați scroll, puțin mai jos…

(continuare de aici)

Nina Munteanu: Vali te ajută în munca ta? Dar tu, în ceea ce face ea?

Costi Gurgu: Ne sprijinim cît putem unul pe altul. Am format o echipă încă de la prima noastră slujbă în domeniul justiţiei, apoi am păstrat formula şi la prima slujbă în domeniul designului. Fiecare dintre noi are stilul său, fiecare are propria sa abordare a creaţiei. Eu am aprofundat ilustraţia, în combinaţie cu designul, ea a preferat fotografia. Chiar şi acum, diversele proiecte pe care le facem pentru diverşi angajatori ne implică în egală măsură, nu doar prin simpla nevoie de feedback, ci datorită ideilor noi şi abordării dintr-un unghi diferit pe care le aduce celălalt în cadrul proiectului. Pe scurt, sîntem complementari.

Să nu mai vorbesc de faptul că ea e întotdeauna primul meu cititor, indiferent ce scriu. E un critic sever, dar sînt convins de sinceritatea observaţiilor ei.

 NM: Spune-mi cîţiva artişti şi ilustratori pe care îi admiri şi motivează-ţi alegerile. În ce categorie ai încadra propriile tale creaţii? Cine te-a influenţat?

CG: De unde să încep? Mi-au plăcut întotdeauna picturile lui René Magritte şi Giorgio de Chirico. Trebuie, de asemenea, să-i menţionez pe Dali şi H.R. Giger. Sînt incredibil de buni şi mă inspiră.

Nu pot să îl omit pe Neville Brody, unul dintre cei mai celebri şi mai străluciţi designeri din toate timpurile. N-a lucrat prea mult în domeniul copertelor de carte, dar trebuie neapărat să-i cauţi copertele de albume muzicale, compoziţiile tipografice şi copertele de reviste. A făcut o mulţime de coperte pentru legendarul Face Magazine. În sfîrşit, aş recomanda oricui cartea The Graphic Language of Neville Brody. Absolut superbă!

O menţiune specială şi pentru Edward Gorey. Arta lui e uimitoare. Dintre artiştii F&SF consacraţi îmi place Michael Whelan, mai ales ilustraţiile horror. A se vedea Lovecraft’s Nightmare, ambele părţi, sau unele dintre lucrările sale personale. Îmi plac Frank Frazetta şi Rodney Matthews. Şi mai sînt şi alţii, mulţi de tot, lista ar fi prea lungă pentru a fi desfăşurată aici.

 NM: Ilustraţia pe care ai conceput-o pentru Outer Diverse este eligibilă la categoria artistică a Premiilor Aurora şi Hugo, distincţiile – canadiană şi americană, respectiv – cele mai înalte pentru lucrări în domeniile science fiction şi fantasy. Cum te simţi în această postură?

CG: Încerc să nu-mi fac prea multe speranţe. De la eligibilitate la a cîştiga un premiu e cale lungă. Dar faptul că mă aflu în competiţie mă face să mă simt bine. Dintr-un alt punct de vedere, aceasta e încununarea visului meu. E parte din parcursul meu şi însuşi motivul pentru care mă aflu acum, aici. E o senzaţie extraordinară să realizezi că exişti şi pentru cei din afara cercului apropiaţilor.

 NM: Că tot veni vorba… Am fost de curînd la Bucureşti, la tîrgul de carte Gaudeamus, pentru a-mi lansa manualul de scriere creativă, şi am auzit foarte multe lucruri bune despre un tip pe nume Costi Gurgu, un autor apreciat şi consacrat în România. Ai publicat pînă acum cinci cărţi şi mai bine de 40 de povestiri în România, ai cîştigat mai bine de douăzeci de premii. Spune-mi cîte ceva despre Costi scriitorul. Ce ai scris pînă acum şi unde putem citi prozele tale?

CG: De fapt, în mare măsură, venirea mea în Canada s-a datorat scrisului. Am debutat în România în 1993 şi, de atunci, am publicat constant în reviste şi antologii. Am editat eu însumi trei antologii. Am cîştigat fiecare premiu posibil din România, pe unele dintre ele în repetate rînduri. Între acestea, am cîştigat de două ori prestigiosul premiu Vladimir Colin (pentru prima mea culegere de povestiri şi pentru primul meu roman), dar şi Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor, pentru prima mea culegere de povestiri, Ciuma de sticlă.

Poveştile mi-au fost publicate în România, în Ungaria, în Polonia, Danemarca, Anglia, Canada şi Statele Unite. Printre textele vîndute recent se numără povestiri apărute în antologia daneză Creatures of Glass and Light, în antologia Ages of Wonder de la Daw Books, în The Science Fiction Megapack de la Wildside Press, în antologia românească Steampunk: A doua revoluţie de la Millennium Books, în antologia Voices: New Writers from Toronto editată de grupul literar Co-O şi Biblioteca Publică Toronto.

NM: La ce lucrezi acum (în afară de celelalte două coperte ale ciclului Splintered Universe)?

CG: Acum cîteva luni a fost lansat în România cel de-al doilea volum de povestiri ale mele, Cronici de la Capătul Pămîntului. Lucrez acum la versiunea în limba engleză a unora dintre poveştile din volum.

Scriu o povestire pentru o viitoare antologie horror ce va apărea în România. Am ajuns la jumătatea noului meu roman, care nu are deocamdată nici măcar un titlu provizoriu. Are în el şi magie, şi ştiinţă, şi întîmplări sinistre, deci va fi ceva neîncadrabil într-un anume gen. Sper să fie primul roman din prima mea trilogie.

Pentru anul viitor mi-am propus să scriu un scenariu pentru un film de comedie. N-am mai făcut aşa ceva, dar îmi doresc mult să încerc asta.

NM: Sună bine de tot, Costi! Îţi mulţumesc mult pentru că ai acceptat să ne întîlnim aici, la bordul lui Benny. Îţi doresc mult succes la Aurora şi Hugo şi în toate proiectele literare şi artistice. A fost o adevărată onoare să lucrez cu tine.

CG: Plăcerea e de partea mea, Nina. Şi îţi mulţumesc pentru nectarul de pockta. A fost… ăăăă… interesant.

Vedeţi cît poate fi de politicos?

Dacă iubiţi arta şi sînteţi de acord cu mine în privinţa ilustraţiei copertei la Outer Diverse, care merită să fie cunoscută şi apreciată, invitaţi-vă prietenii de pe Facebook, Twitter, Linked-In şi din alte părţi să citească acest interviu. Dacă sînteţi canadieni, nu uitaţi să nominalizaţi extraordinara lucrare a lui Costi pentru Premiul Aurora, în categoria „Cel mai bun artist”. O puteţi face pînă la 31 martie. În egală măsură, îl puteţi recomanda pe Costi Gurgu pentru un Premiu Hugo la categoria „Cel mai bun artist profesionist”. Recomandările se primesc în comunităţile Live Journal, NESFA şi la SF Awards Watch. Dacă sînteţi deja membru al Convenţiei Mondiale SF, puteţi să-l nominalizaţi direct pe Costi Gurgu pentru un Premiu Hugo. O puteţi face pînă la data de 11 martie. Volumul Outer Diverse poate fi achiziţionat în librăriile virtuale Amazon.com, Amazon.ca şi Barnes & Noble.

NINA MUNTEANU

traducere din limba engleză: Horia Nicola Ursu

Atunci cînd, cu mai mulţi ani în urmă, i-am întîlnit pe Costi şi Vali Gurgu la Convenţia World Fantasy de la Montreal, n-aveam habar că, la un moment dat, Costi avea să realizeze uimitoarele coperte ale trilogiei Splintered Universe şi nici că frumoasa lui soţie, Vali, avea să slujească drept model al eroinei poveştii, o detectivă încăpăţînată şi puternică, Rhea Hawke. Recent am avut ocazia să-l invit pe Costi la bordul astronavei mele inteligente, Benny, aflată pe orbită în jurul Pămîntului. Ne-am aşezat în salonul de la pupa navei, l-am servit cu un pahar de suc de pockta şi am început să discutăm:

Nina Munteanu: Bună, Costi! Îţi mulţumesc că ai fost de acord să îmi răspunzi la cîteva întrebări.

Costi Gurgu: Bună, Nina, plăcerea este de partea mea.

NM: Ai imaginat un design de tip triptic pentru copertele trilogiei Splintered Universe. Ce anume te-a inspirat şi ce anume ţi-a plăcut în procesul de creaţie?

Dacă aş răspunde prea în detaliu, ar exista riscul să dezvălui prea mult din poveste. Pe scurt, aş aminti doar faptul că eroina principală, Rhea, trece printr-un proces evolutiv, din stadiul de om obişnuit în… hai să spunem doar atît: altceva. Evoluţia respectivă are trei stadii, cîte unul pentru fiecare dintre volumele trilogiei, şi transformarea ei are o anumită natură divină. Prin urmare, un triptic, formă atît de răspîndită în pictura religioasă, mi s-a părut a fi alegerea logică pentru conceptul pe care voiam să îl exprim. Se pare că s-a potrivit ca o mănuşă.

NM: Aaaa, foarte drăguţ! Unde aş putea cumpăra şi eu cartea asta? (zîmbeşte). Designul conceput de tine pentru Outer Diverse şi celelalte două cărţi care vor urma înfăţişează o imagine impresionantă, care evocă o poartă către o altă lume (şi exact acesta este subiectul trilogiei). Cititorul e atras într-un peisaj infinit, pe care-l priveşte dinspre în afară spre înăuntru, iar Rhea pare că-l priveşte de dincolo de portal. Poţi să ne spui cîte ceva despre concepţia acestui design impresionant? Culorile şi simbolurile folosite au o semnificaţie anume?

CG: Sincer vorbind, în ideea iniţială, cercul roşu se voia a fi o combinaţie între un radar şi un dispozitiv de cartografiere, avînd în vedere distanţele mari pe care Rhea le parcurge în aventura sa. Apoi am realizat că ar putea fi interpretat şi ca un portal, în plus faţă de celelalte, slujindu-i astfel din toate punctele de vedere în călătoria ei. Aveam două opţiuni: fie să o vedem pe Rhea în afara portalului, cu privirea îndreptată către ţinta călătoriei sale, fie să o vedem dincolo de acesta. Cea de-a doua variantă mi s-a părut mai evocatoare, fiindcă ne dădea posibilitatea să o privim în ochi, să-i vedem expresia de hotărîre nestrămutată în timp ce-şi calculează următoarea mişcare şi se pregăteşte să utilizeze din nou portalul. Dar ar fi fost contrar scopului urmărit să o înfăţişăm în spaţiul închis al cabinei unei astronave, aşa că am optat pentru fundalul cu spaţiul infinit. Eroina se află într-o continuă călătorie, în căutarea ei de sine, şi asta o poartă dintr-un univers în altul, literalmente în spaţiul infinit.

NM: Îmi plac mult elementele metaforice pe care ai reuşit să le ţeşi în imaginea copertei, care se adresează cititorului la niveluri multiple. Spune-mi, cum lucrezi? Asculţi muzică pentru a-ţi potenţa creativitatea? Ce anume ai folosit în procesul de creaţie (ce programe, ce unelte etc.)?

CG: Întotdeauna ascult muzică în timp ce lucrez. Genul depinde de lucrare. Cînd scriu, de pildă, am nevoie de muzică instrumentală, fără cuvinte care să mă distragă de la ale mele. Sigur, depinde şi ce anume vreau să exprim, ce stare vreau să induc celui care va citi sau va vedea ilustraţia. Muzica mă ajută să transform starea respectivă în cuvintele sau imaginea potrivită.

Din punct de vedere tehnic, pornesc întotdeauna cu o schiţă pe hîrtie, pe care o scanez ulterior. Folosesc în principal Adobe Photoshop, dar pentru această ilustraţie am avut nevoie şi de Adobe Illustrator. Bineînţeles, letrajul şi designul în sine au fost făcute în Adobe InDesign.

NM: Soţia ta Vali a fost modelul pentru Rhea Hawke. Din cîte am înţeles, v-aţi distrat de minune în timp ce realizaţi şedinţa foto (o parte dintre imaginile neutilizate pot fi văzute în trailerul de pe YouTube al cărţii). În ultima vreme am participat la mai multe lansări de carte şi evenimente publice (în Halifax, Montreal, Toronto, Vancouver şi Bucureşti) şi toţi cei cu care m-am întîlnit mi-au lăudat deopotrivă coperta şi pe cea aflată în imagine. Cum se simte Vali în calitate de aproape-celebritate?

CG: Mă bucur să aud ce-mi spui. A trebuit să iau o hotărîre la un moment dat în legătură cu prelucrarea imaginii. Aş fi putut să aleg calea unei imagini glamour, strălucitoare, ca într-o publicaţie de modă, sau să decid păstrarea unui look realist. În ciuda protestelor lui Vali, am ales cea de-a doua cale, fiindcă voiam să ofer cititorului imaginea realistă a unui fost ofiţer de poliţie: o femeie obişnuită să lupte şi să urmărească răufăcători, care nu se preocupă doar de propria înfăţişare. Aflînd că imaginea ei dură a provocat astfel de reacţii, nu pot decît să mă simt împăcat şi mulţumit de alegerea mea.

În ce priveşte celebritatea, pînă acum eşti cea dintîi care ne spune că am atins acest statut. Şi te credem că aşa este, bineînţeles! Abia aştept să văd reacţia aceasta şi atunci cînd Vali va fi de faţă. Oricui îi cade bine să simtă gustul celebrităţii. O astfel de reacţie e de natură să îţi sporească încrederea în ceea ce faci şi să-ţi dea speranţă pentru viitor.

NM: Tu şi Vali aţi avut parte de cariere spectaculoase, în artă, în justiţie şi în literatură. De pildă, am aflat că ai fost art director pentru mai multe reviste de top, inclusiv Playboy, dar ai şi predat graphic design la nivel universitar. Poţi să-mi spui cîte ceva despre parcursul vostru din România în Anglia, iar apoi în Canada? V-a ajutat în vreun fel faptul că amîndoi aţi făcut studii de drept în ceea ce aţi întreprins?

CG: Ei bine, poate părea ironic, dar totul a pornit chiar de la faptul că am absolvit Dreptul. Ne-a plăcut amîndurora ce-am învăţat, Dreptul ne-a deschis ochii asupra civilizaţiei, culturii şi ne-a convins că studiul continuu e cel mai important. Dar, deşi ne-a plăcut să studiem Dreptul, nici unul dintre noi n-a fost la fel de încîntat de practicarea lui. După un an de ucenicie în Baroul Bucureşti, n-am fost deloc mulţumiţi de ceea ce făceam şi, mai ales, de ceea ce eram pe cale să devenim. Prin urmare am decis să încercăm ceva uşor diferit şi am plecat în Anglia, unde speram să obţinem un masterat în legislaţia maritimă. Iată-ne aşadar la Westminster College din Londra, în Ziua porţilor deschise! Ne-am înscris la nişte cursuri de limbă engleză şi am văzut aglomeraţia la standul programului de graphic design. Un expert în Photoshop tocmai făcea o demonstraţie. Pentru ochii noştri de neofiţi a fost ceva miraculos de-a dreptul! Am început să punem întrebări, iar expertul în cauză ne-a încurajat să ne înscriem la cursul lui. I-am spus că ne aflam acolo pentru a ne aprofunda studiile de Drept, aşa că el ne-a sugerat să o facem, totuşi, pentru plăcerea noastră. Aşa am şi făcut. La sfîrşitul semestrului eram amîndoi înscriși la cursul de Graphic Design şi dăduserăm cu totul uitării orice ţinea de Drept, fie el maritim sau de altă natură. Descoperiserăm lumea minunată a designului, ilustraţiei şi fotografiei!

NM: Foarte tare! V-aţi continuat cariera în acest domeniu în Anglia?

CG: Ei bine, după trei ani am revenit în România. Ai noştri se aşteptau să ne reluăm locurile în barou şi să ne purtăm responsabil, ca nişte adulţi. Dar, după ce am arătat în dreapta şi în stînga cîteva dintre lucrările mele, m-am trezit angajat ca designer la Playboy! Cîteva luni mai tîrziu, împreună cu art-directorul de atunci al revistei, am lansat primul număr al ediţiei româneşti. Trei ani mai tîrziu am devenit director de creaţie la MediaPro Group, cea mai mare companie media din Romania, iar Vali a preluat funcţia de art-director la Playboy.

În sfîrşit, după alţi doi ani am venit în Canada, pentru a ne urma visele. Aşa că, în cele din urmă, răspunsul e afirmativ: studiile de Drept mi-au oferit ocazia să-mi descopăr pasiunea pentru artele vizuale. Datorită lor am ajuns în Anglia şi, iată, acum în Canada. Viaţa e imprevizibilă.

(continuarea aici)

Interviu realizat de Nina Munteanu

[acest interviu a apărut în original aici]

Traducerea din limba engleză: Horia Nicola Ursu

A apărut noul număr al revistei Nautilus, cel ce poartă numărul 49. De citit neapărat panorama succintă a SF-ului german contemporan, apărută iniţial în Internova şi semnată de Michael Iwoleit. Din sumarul revistei vă mai recomandăm traducerea unui interviu cu Johanna Sinisalo, editorialul semnat de Viorel Pîrligras, cronicile literare semnate de Liviu Radu, rubrica Radar (trecerea în revistă a prozei scurte a lunii trecute sub semnătura lui Alexandru Ioan Despina) şi o amplă recenzie a lui Radu Voinescu, reluată din revista Hyperion, care se apleacă asupra volumului Anticipaţia românească (ediţia 2003) de Mircea Opriţă. Segmentul de proză e asigurat de Ioana Vişan, Mircea Coman şi Andrei Gaceff. La acestea se adaugă serialele obişnuite ale publicaţiei, cronici de film şi bandă desenată.

Pe Cititor SF Tudor Ciocârlie scrie despre romanul de debut al lui Kameron Hurley, God’s War, primul din seria Bel Dame Apocrypha.

Liviu Radu scrie pe BookMag despre Divergent, romanul de debut al scriitoarei Veronica Roth (primul din trilogia Insurgent), apărut la Leda, în traducerea lui Adrian Deliu.

Mircea Opriță a ajuns la articolul cu numărul 15 din SFmania: Modă și model. Pe BookMag.

Elisabeta Lăsconi scrie în Ziarul de duminică despre cărțile din seria Legendele clanului Otori, de Lian Hearn, apărute la Leda în traducerea Lidiei Grădinaru.

Cele trei volume sînt: Să nu trezești podeaua-privighetoare, Sub cerul liber, avînd drept pernă iarba și Strălucirea lunii, atingerea vîntului.

Pe blogul lui, Cătălin Cofaru îi dedică o  însemnare lui Alexandru Mironov cu ocazia împlinirii vîrstei de 70 de ani.

Oliviu Crâznic scrie pe blogul lui despre romanul Călătorie în Capricia de Mircea Opriță (Eagle, 2011).

Despre Cerneală și sînge, romanul Ștefanei Czeller, scrie Ioan Todoran pe BookBlog.

Despre Coraline, de Neil Gaiman, scrie tot Ioan Todoran, și tot pe Bookblog. (Coperta afișată este a ediției românești, apărută în 2008 la Tritonic, în traducerea lui Liviu Radu)

În Ora de Timiș Luciat scrie despre Jocurile foamei de Suzanne Collins (în România a apărut la Nemira în 2009, tradusă de Ana-Veronica Mircea; coperta afișată este a acestei ediții).

Ștefana Czeller a început lucrul la lun nou roman, Transformarea. Este continuarea celui publicat amul trecut la Millennium Books, Cerneală și sînge, care este nominalizat la Premiile Galileo 2012.

Cătălin Cofaru face, în ultimele zile ale anului trecut, o cronică sf a anului 2011.

Ciprian Mitoceanu scrie pe site-ul lui despre Orașul bîntuit de Stephen King.

În acest an este planificată să apară în Spania o antologie de SF românesc, intitulată Cerul de sticlă. Antologator Mircea Opriță, traducător Mariano Martín Rodríguez.

SUMAR:

Max Solomon, Cerul de sticlă,
Adrian Rogoz, Altarul zeilor stohastici,
Ovid S. Crohmălniceanu, Tratatul de la Neuhof,
Gheorghe Săsărman, Evadarea lui Algernon,
Mircea Opriță, Figurine de ceară,
Florin Manolescu, Misterul camerei închise,
Cristian Tudor Popescu, Omohom,
Mihail Grămescu, Merele negre,
Ovidiu Pecican, Peştii,
Silviu Genescu, Zăpada de pe aripile îngerului,
Liviu Radu, Compătimire, bătături şi dispreţ,
Dănuț Ungureanu, Albă ca Zăpada zboară la New York,
Marian Truță, Început de anotimp ploios la Ezary,
Michael Haulică, Noi, cei cu ochii arşi,
Cristian-Mihail Teodorescu, Bing bing, Larissa,
Florin Pîtea, Necropolis,
Paul Doru Mugur, Al şaselea soare.

Mai multe despre antologie (și nu numai) puteți afla din interviul cu Mircea Opriță care va fi publicat în trei episoade în Observator cultural, versiunea online (începînd de  vineri 2 februarie).

Mîine dimineață (duminică, 29 ianuarie), la emisiunea Deschide cartea, Alexandru Mironov și Florin Pîtea îl vor avea ca invitat pe Lucian Oancea.

TVRM, ora 8.30 – 9.00, emisiunea poate fi văzută și pe net aici.

Mai multe pe blogul lui Florin Pîtea, Țeasătorul.