(continuare din 5 iulie 2010)

Ai editat o antologie axată pe sefeul mondial, The Apex Book of World SF, iar blogul tău, The World SF News Blog, se ocupa de asemenea de sefeul mondial. De ce te interesează atît de mult ficțiunea fără frontiere (în domeniul speculativ)? Crezi că ficțiunea speculativă poate ajuta la publicarea de povestiri și de autori în afara pieței de carte de limbă engleză?

Cum am trăit în diverse locuri în lume, am călătorit mult și mi-a plăcut mereu să vin în contact cu literatura locală. Îmi amintesc că am luat antologiile de SF românesc de la Nemira prin ’94 sau ’95, cînd am fost acolo. Fac treaba asta de cîte ori pot. Cînd am vizitat China, în 2000, am fost atît de bine primit, încît încerc de atunci să mă revanșez într-un fel. Pentru mine sefeul este o – cum să-i spun? Gen? Grupare? Familie? – internațională, și asta vreau să celebrez prin aceste cărți și prin blog.

În cuprinsul antologiei The Apex Book of World SF sînt mai ales autori din Asia. Ai de gînd să publici antologii similare și pentru alte continente? Ți-ar plăcea să editezi sau speri să apară cîndva o antologie cu proză fantasy din toată lumea?

E mai mult decît un interes pentru scriitorii europeni sau asiatici. Sper să avem și un al doilea volum, cu scriitori din Africa și America Latină. Există ceva material în lucru, dar încă nu pot vorbi despre asta.

Călătoriile tale au avut vreun rol în ideea editării The Apex Book of World SF?

Așa, în mare, au avut, după cum am mai zis, dar cînd am pus textele cap la cap m-am bazat mai ales pe povestiri care apăruseră deja în reviste de limbă engleză. Nu în totalitate, am avut și povestiri noi, și sper ca în cel de-al doilea volum să avem iarăși cîteva noutăți.

Scrii și scenarii pentru benzi desenate. Ce implică asta și cu ce diferă de scrisul obișnuit? Cît de importantă e colaborarea dintre scenarist și ilustrator pentru succesul unui album BD?

Am un mare respect pentru artiștii plastici, mai ales că eu sînt total incapabil să desenez pînă și cea mai simplă formă. E uimitor să vezi cum scenariul tău prinde viață în mîna unui artist!
A scrie scenarii e foarte diferit de a scrie proză. E ceva mult mai vizual, și eu încă învăț asta. Dar mai întreabă-mă peste cîțiva ani!

Ultima ta carte publicată este un roman steampunk, The Bokman, publicat de Angry Robot Books. Ce te-a inspirat să scrii The Bookman? Ce te-a atras la steampunk și de ce ai ales această abordare în scrierea romanului?

The Bookman e un fel de scrisoare de dragoste a mea pentru steampunk. Am fost doar eu, fără nici o altă treabă decît să scriu o carte pe care aș fi vrut s-o citesc. Mi-a plăcut steampunkul încă de cînd am pus mîna pe On Stranger Tides, de Tim Powers. Epoca victoriană – și felul în care a modelat ea lumea contemporană – e fermecătoare. Și știi cum e: înotul în ape cunoscute naște o tentație irezistibilă.

Ai scris The Bookman în ultima lună în care ai stat la Londra. De ce n-ai publicat romanul mai devreme? Ai mai făcut modificări la el pînă ai reușit să-l vinzi?

Corectă întrebare! De fapt m-am mutat în Vanuatu imediat după ce am terminat de scris The Bookman. Am locuit pe o insulă izolată, Vanua Lava, unde nu am avut nici curent electric, nici telefon, nici altceva. Așa că găsitul unui editor n-a fost chiar una dintre prioritățile mele atunci! Am încercat să cultiv roșii o vreme..
S-a întîmplat însă ca prietenul meu John (Berlyne) să devină între timp agent literar, să citească The Bookman și să-i placă. M-a pus să fac cîteva modificări – la un moment dat aveam o bucată de vreo 16.000 de cuvinte în mijlocul romanului, pe care tare mi-a plăcut s-o scriu (era o povestioară polițistă plasată într-o scientific romance victoriană), care într-adevăr nu ajuta cu nimic povestea să meargă mai departe. Pînă la urmă, din toată povestioara n-a mai rămas decît un singur rînd!
Deci, cînd John a pornit, alături de John Parker, Agenția Literară Zeno, m-au luat la ei și în șase luni mi-au vîndut The Bookman plus încă două continuări… Cred că aș fi total neajutorat fără un agent!

The Bookman este prima carte dintr-o serie din care tocmai ai terminat-o și pe a doua, Camera Obscura. Ai deja ideea pentru a treia carte? Te vei opri la trei cărți în seria aceasta?

Bună întrebare, și nu cred că am un răspuns la ora asta. E foarte posibil să fie mai mult de trei cărți.

La ce lucrezi acum și ce proiecte de viitor ai?

Acum sînt pe terminate cu „romanul Vanuatu“ – e vorba despre al Doilea Război Mondial în Pacificul de Sud și despre Vanuatu și miturile insulelor în care am trăit. E parțial autobiografic, parțial ficțiune, parțial nonficțiune, parțial realism magic – cred că așa-i spuneți. Apoi va fi a treia carte pentru HarperCollins, și mai am cîte ceva pe țeavă.
În ceea ce privește aparițiile… The Bookman va fi publicată în State în august, iar Camera Obscura va ieși la sfîrștul anului, atît în Anglia, cît și în SUA. Cea de-a treia carte va fi publicată cîndva în 2011. Voi mai publica încă două romane în următorii ani. Martian Sands, care va fi pentru Apex Books, în SUA, aș putea-o descrie ca fiind o îmbinare de Lista lui Schindler cu Total Recall, dacă are vreun sens ce spun. În Anglia, PS Publishing va publica Osama, pe care sînt tare nerăbdtor s-o văd! Și n-aș spune mai mult despre asta acum.
PS îmi va publica și două nuvele, Cloud Permutations – foarte curînd, sper – și Gorel & The Pot-Bellied God, ceva mai încolo. Una e un fel de poveste de dragoste de pe alte planete cu un aer de Pacific de Sud, iar cealaltă este un fantasy cu sex și violeță. Distracție, tată!

Îți mulțumesc tare mult pentru timpul tău și pentru răspunsuri. Mi-a făcut mare plăcere.

Interviu realizat de Mihai Adăscăliţei

Traducerea din limba engleză: Michael Haulică