Guy Gavriel Kay – Under Heaven
HarperCollins, 2011

Avînd firul narativ inspirat din evenimentele desfăşurate în China secolului al VIII-lea (perioada dinastiei Tang), evenimente care au dus la rebeliunea An Lushan (după numele generalului răzvrătit împotriva împăratului), Under Heaven este în primul rînd un roman de ficţiune istorică. Dar cei 250 de cai primiţi cadou de Shen Tai şi care trebuie oferiţi împăratului nu sînt un simplu pretext al acţiunii romanului, ci piatra care, odată aruncată în lacul destinului, creează valuri ce răvăşesc vieţile tuturor. În afară de cîteva excepţii neglijabile, pînă şi personajele negative cer şi capătă empatie din partea cititorului fără ca acesta să se simtă înşelat de uşurinţa cu care o acordă, căci ambiguitatea morală, unul dintre avantajele ficţiunii istorice, este un atu pe care Kay nu se sfieşte să îl utilizeze.

Povestea este deseori molcomă, cu multe mici detalii care trebuie rumegate pentru a înţelege uneori pe deplin acţiunile subtile ale personajelor. În stilul său caracteristic, Guy Gavriel Kay aproape că reinventează limba engleză prin folosirea meşteşugită a cuvintelor şi prin muzicalitatea frazelor. Paragrafe întregi sînt atît de vii şi colorate încît eşti ispitit să închizi ochii şi să te laşi pătruns de cele povestite.

Dar cine se aşteaptă la întîmplări memorabile şi conflicte militare epice va fi dezamăgit – Under Heaven este o carte despre personaje şi relaţiile lor cu destinul. Unele îşi acceptă soarta, unele se răzvrătesc şi altele se resemnează – însă, de la soldat pînă la împărat, toate o fac cu demnitate. Există măreţie în faţa morţii, dar există măreţie şi în cele mai josnice trădări şi intrigi. Iar acest lucru nu poate fi credibil dacă nu se petrece într-o lume guvernată de reguli, chiar şi nevăzute. China fictivă a lui Kay este o lume în care răbdarea şi speranţa sînt virtuţi fundamentale, sînt mijloace de atingere a desăvîrşirii prin iubire. Iar iubirea reprezintă motivaţia de căpătîi a aproape tuturor personajalor, fie că este vorba de calicul care visează la stăpîna sa sau de împărateasa care îşi doreşte un strop de fericire personală.

În al treilea rînd, Under Heaven este şi un roman despre datorie. Nu doar despre îndeplinirea ei (care şi ea se face sau trebuie făcută cu demnitate), ci şi despre asumarea consecinţelor ce decurg din aceasta. Cu atît mai complexe sînt trăirile unui personaj, cu atît mai puternică (şi zadarnică) este lupta sa interioară (şi exterioară) împotriva sau pentru respectarea regulilor sociale şi etice care delimitează conceptul de iubire. Acest concept este de altfel şi singura abatare de la codul onoarei permisă (tacit) de bărbaţii cu o voinţă de fier şi simţ al datoriei exacerbat şi de femeile frumoase şi sofisticate în gîndire, dar vulnerabile în faţa emoţiilor.

În nota cărţii, finalul este dulce-acrişor. E uşor grăbit, unele întrebări rămîn fără răspuns, iar iubirea prevalează doar parţial. Cu toate acestea, închizi cartea fără regrete. Tocmai ai avut parte de literatură de cea mai bună calitate.

Silviu Gheorghe