Promovarea valorii

Inițial am fost tentat să scriu doar cîteva rînduri despre pagina rezervată artelor imaginarului din „Obiectiv Cultural” însă, unu la mînă, dacă vrem ca literatura F/SF să nu mai fie una de autoghetoizați, trebuie să realizăm că problemele literaturii mari sînt și ale noastre, în al doilea rînd, ar fi păcat să nu pomenesc cîteva citate memorabile!… Așa că în prima parte voi vorbi, așa cum se cuvine, despre întreg, recomandîndu-le celor mai nerăbdători să sară direct la partea rezervată F/SF.

Primul număr al suplimentului „Obiectiv Cultural” al cotidianului „Obiectiv-Vocea Brăilei” are ca ax central „rezistența prin cultură”. Pseudoconfruntarea dintre Herta Müller și Gabriel Liiceanu a forțat intelectualitatea – din capitală pînă-n provincie – să se uite înapoi cu mînie! Un interviu pe această temă cu Ana Blandiana, „Singurul drum este acela de a ne aminti cine și ce am fost” deschide acest dosar. „Continuăm să cerșim istoria în loc s-o facem!” mi se pare o observație justă a celebrei poete, aplicabilă nu doar socialului, ci și literaturii, de oricare gen ar fi ea!

Radu Aldulescu vorbește în articolul „Moștenirea rezistenței prin cultură. Douăzeci de ani de victorii împotriva literaturii” despre acele „elite travestite în scriitori, care, recunoscînd ele însele, uneori, cu onestitate perversă, că nu sînt scriitori, conduc cel mai adesea instituțiile culturale devenite centre de influență în mediul literar.”. Una dintre țintele sale declarate este „Humanitasul [care] anul acesta și-a aniversat douăzeci de ani de victorii împotriva literaturii române. O instituție culturală (…) care a pornit la drum propunîndu-și să nu publice literatură română originală, și-n bună măsură s-a ținut de acest principiu, înscriindu-se astfel într-o normalitate perfect integrată în contextul anormalității generale.”(1)

În pamfletul dens despre pasivitatea intelighenției autohtone, „Rezistența prin cultură. Cinci paradoxuri”, eseistul Laszlo Alexandru ne propune o listă a marilor scriitori care s-au ploconit și au lingușit P.C.R.-ul. Foarte dur mi s-a părut finalul: „conceptul de rezistență prin cultură a devenit atît de lax, încît a dobîndit valori de laxativ”…

Întrebat dacă „A fost sau n-a fost?” o asemenea „rezistență”, Michael Haulică are o poziție tranșantă: „ A nu participa la porcării nu înseamnă neapărat că «ai rezistat»! Ai rezistat la ce? Tentației?” . Nu neglijează însă importanța literaturii curate, neangajate.
Lucian Merișca declară sec că acel curaj de a spune „un NU livresc pupincurismului din perioada comunismului“ (atît al Hertei Müller, cît și al lui Gabriel Liiceanu) va fi consemnat în istoria care va dăinui, acea istorie în care „toate obsesiile personale ale unora care confundă ratarea din lipsă de voință cu conspirația mondială vor dispărea ca un fum”.

Marian Coman se întreabă însă care sînt formele rezistenței prin cultură după 1989, într-o țară „în care mentalul colectiv este rașchetat, tuns, frezat și spălat pînă la diluare de televiziuni orwelliene din care informațiile pleacă cu forța și implicațiile unor idei delirante capabile să dezvolte deliruri în masă“ (e vorba de țara în care trăim și în care scriitorul Cristian Robu-Corcan distinge infernala „Imposibilitate de a fi cetățean”). Autorul „Testamentului de ciocolată” îndreaptă acuzator degetul spre venalii editorii de azi, spre ipocriții scriitori-critici-publiciști, spre oamenii de artă în general.

Că o asemenea publicație a găsit că-i nimerit să aloce o pagină „Artelor imaginarului” și să demareze rubrica „Proză” cu un fragment de literatură fantastică consider că este un lucru extraordinar! De-acum înainte, lunar, cinci mii de cititori vor putea citi rubrica „Zepelinul cuantic” despre literatura Fantasy și Science-Fiction. Primul articol semnat de M. Haulică este încă o reparație adusă acelui stigmatizant și subiectiv: „după 1989, literatura SF pare să fi dispărut”. Stabilește coordonatele „Drumului” SF aducînd în discuție zecile de cărți publicate de scriitorii activi în domeniu și cele trei reviste, „Helion” și „Nautilus” (de tradiție) la care se adaugă mai tînăra „Galileo” (2), editurile dispuse să publice sau chiar să mizeze totul pe SF, Nemira, RAO, Leda, Tritonic, Millennium Books, Alexandria și Eagle, plus blogurile care scriu despre cărți (Cititor SF, Biblioteca Babel, Capricornk13, FanSF, Sauki’s Books etc). Atenționează și asupra viitorilor drumari: Balin Feri, Ștefana Czeller, Narcisa Stoica, Ioana Vișan, Aron Biro…
SF românesc, cu membri USR, dar și cu bîrfe, certuri, găști… exact cum există și în mainstream.
O mărturie că F/SF-ul românesc e viu, există! Mai trebuie doar să-și impună valoarea!
Pe aceeași pagină, retrospectiva aparițiilor mystery & thriller pe anul 2010 realizată de Bogdan Hrib.

În plus, o „Invitație la lectură” de milioane! Prin simpla trimitere a unor cupoane de concurs, cititorii norocoși pot intra în posesia unor cărți publicate la editurile Brumar, Polirom, Humanitas, Cartea Românească, Tritonic, Alexandria și Millennium Books!

O revistă realizată de un colectiv care și-a pus în gînd să promoveze valoarea, inclusiv pe cea F/SF!

NOTE:
(1) ca de obicei, adevărul este undeva la mijloc, vezi aricolul „După douăzeci de ani, de Gabriel Liiceanu” al lui Ioan T. Morar din „Academia Cațavencu”, nr.50/15 dec. 2010;
(2) cînd a fost scris articolul, apariția fanzinului „Gazeta SF” nu fusese încă semnalată.

Adrian Buzdugan