Cea mai mare schimbare pe care o poate face un călător în timp este să se schimbe pe el însuşi

Stephen King – 11/22/63

Scribner, 2011

După 20 de ani de în care problemele de sănătate şi gîndurile de retragere şi-au pus amprenta pe scrierile mai puţin reuşite ale lui King, cu 11/22/63 acesta continuă revenirea de formă începută cu Duma Key, Under the Dome şi Full Dark, No Stars. De fapt, acest roman poate sta alături de oricare dintre capodoperele autorului american şi sper să avem marele noroc ca (lucru extrem de rar în literatură, poate la Philip Roth) cariera lui să atingă două vîrfuri de formă artistică.

22 noiembrie 1963. Data la care preşedintele american John Fitzgerald Kennedy a fost ucis. Probabil, în intervalul dintre Războiul Civil şi 9/11, cel mai traumatic eveniment din istoria poporul american. Atîtea vise spulberate de atunci, atîtea războaie purtate, atîtea întrebări fără răspuns. Ce-ai face dacă cineva ţi-ar spune că e posibil ca Kennedy să nu moară? Că Lee Harvey Oswald poate fi oprit înainte să tragă cele 3 gloanţe? Pentru Jake Epping, aceste întrebări ipotetice devin reale, în momentul în care descoperă în pivniţa unui prieten un portal care leagă anul 2011 de 1958. Astfel va începe o călătorie de 5 ani, împotriva istoriei şi a trecutului, la sfîrşitul căreia Jake speră să rescrie realitatea, să schimbe vieţi şi să scoată viitorul din gaura în care l-a aruncat moartea unui preşedinte.

Drumul lui Jake are patru părţi distincte, fiecare dintre ele interesante şi satisfăcătoare în mini-sfîrşiturile lor. Patru părţi care ar fi fost nuvele sau romane de sine stătătoare foarte reuşite, dar împreună formează un tablou fascinant al nostalgiei şi trecutului, al bucuriei de a iubi şi a trăi, al abuzului şi greşelilor. Paginile lui King nu au fost niciodată mai puternice, mai triste şi mai sfîşietoare.

Iar pentru cei care consideră că acele capitole din It care se petrec în trecut sînt cele mai fabuloase pagini scrise de King vreodată, va fi o adevărată încîntare să descopere că una dintre cele patru părţi din drumul lui Jake spre 11/22/63 se petrece în oraşul Derry în anul…1958. Va fi o întîlnire de neuitat cu vechi şi tineri prieteni, dar şi cu spaime teribile cu dinţi şi vopsea albă pe faţă.

King realizează în această carte cea mai elegantă rezolvare a călătoriei în timp din toată literatură (te face să te gîndeşti ce ar putea face King cu alte teme clasice ale SF-ului). Astfel el scapă de toate recuzitele şi paradoxurile pentru a se putea concentra pe ceea ce face călătoria în timp cel mai bine: să fie pretextul de a explora unul dintre cele mai importante sentimente umane – cel al nostalgiei şi al nevoii de a retrăi trecutul. Călătoria în timp este imposibilă, dar asta nu a împiedicat mulţi scriitori de SF (începînd cu H.G. Wells) în a folosi această temă pentru a analiza lumea contemporană lor. Şi cît de fascinantă este analiza făcută de Stephen King Americii anului 2011, plină de pesimism, de frică şi de nevoia de a uita de trecutul traumatic, de prezentul cenuşiu şi de viitorul nesigur.

Există chiar un capitol care se petrece în timpul crizei din Golful Porcilor, care prin absurdul, grotescul şi anxietatea personajelor, nu este cu nimic mai prejos decît capodopere ale spaimei nucleare ca Thunder and Roses a lui Sturgeon sau Coming Atraction a lui Leiber.

Nu reuşesc să-i găsesc cusururi acestei cărţi, pentru că, pentru mine, ea a funcţionat perfect. 11/22/63 este, alături de The Shining, The Stand sau It, una dintre capodoperele lui Stephen King şi demonstrează încă o dată că acesta este fără tăgadă unul dintre marii prozatori americani ai secolul XX.

Notă: 5/5.

Tudor Ciocârlie