După ce Brian Singer (The Usual suspects, Superman Returns), regizorul primelor două filme din serie, a renunţat la continuarea acestor proiecte, ecranizările după benzile desenate X-Men au luat-o în jos. X-Men: The last stand a fost sub primele două filme, iar X-Men Origins: Wolverine a fost un fiasco.

Aşa că X-Men: First Class avea datoria de a da un suflu nou francizei, optîndu-se pentru o privire aruncată asupra tinereţii celebrilor mutanţi, regia încăpînd pe mîna lui Matthew Vaughn, venit după ecranizarea cu succes a unei alte benzi desenate, şi anume: Kick-Ass.

Actori tineri au luat locul celebrităţilor, pentru a-i întruchipa, printre alţii, pe profesor X, Magneto, Mystique, Beast sau Azazel.

Pentru început, filmul reia o secvenţă din primul film X-Men, în care Erik (viitorul Magneto) este despărţit de părinţii săi de către soldaţii nazişti, iar el îndoaie o poartă din metal, aceasta fiind prima manifestare a puterilor sale. În primul X-Men, scena se oprea aici, însă în First Class este extinsă pentru a urmări dezvoltarea lui Erik, capturat de ofiţerul Sebastian Shaw (Kevin Bacon) şi forţat să-şi folosească abilităţile pentru diverse experimente. Hrănit de ură, Erik creşte vînîndu-i pe ofiţerii vinovaţi de moartea părinţilor săi, străbătînd în acest scop toate continentele. Rolul lui Magneto i-a revenit lui Michael Fassbender (Inglorious Basterds, Centurion), un actor aflat pe val (printre proiectele sale viitoare fiind A Dangerous Method, în regia lui David Cronenberg unde îl va juca pe Carl Jung; Prometheus, în regia lui Ridley Scott).

În acest timp, tînărul Charles Xavier se specializează în genetică, trăind într-o vilă extrem de luxoasă alături de Raven (viitoarea Mystique), de care este foarte ataşat şi pe care o prezintă tuturor drept sora sa. Xavier este jucat de către James McAvoy, un actor pe care îl apreciez mult şi pe care l-am văzut prima dată în ecranizarea tv Children of Dune.

Acţiunea filmului (în afară de prima parte, care se desfăşoară în preajma celui de-al Doilea Război Mondial) are loc în jurul anului 1962, anul Crizei Rachetelor, de care este legat viitorul mutanţilor. În timp ce Shaw, acum mutant cu puteri enorme, încearcă să producă un cataclism la nivel global, o agenţie guvernamentală este pe urmele sale. Datorită echipei de mutanţi care îl însoţeşte pe Shaw (războinicul Azazel, telepata Emma Frost), agenţia respectivă are nevoie de ajutor, aşa că apelează la tînărul Xavier.

În urma unei scene de acţiune, Xavier îşi uneşte forţele cu Erik pentru a începe recrutarea mutanţilor pentru agenţia respectivă. Aflăm începuturile lui Cerebro şi îl cunoaştem pe Hank McCoy/Beast, aflat încă sub formă umană.

Pentru cele două ore cît are filmul, scopul propus pare aproape imposibil: urmărirea personajelor cheie în evoluţia lor, recrutarea (care implică apariţia unui număr mare de personaje, unele dintre ele fiind abia schiţate, durata apariției or fiind prea mică), legătura care se formează între mutanţi, transformarea, împărţirea taberelor, progresul tinerilor mutanţilor în privinţa controlului asupra propriilor puteri şi apariţia conflictelor. Probabil firul narativ s-ar fi pretat mai bine pentru două-trei filme, lăsînd loc suficient pentru a dezvolta cum se cuvine personajele. Totodată, acest demers ar fi putut fi periculos şi probabil ar fi fost greu de menţinut atenţia publicului de-a lungul unei asemenea întreprinderi. O mulţime de lucruri se cereau a fi explicate din trecutul mutanţilor. În unele locuri, scenariul reuşeşte să treaca cu brio testul, în altele păşeşte nehotărît.

Dialogurile, de pildă, sînt extrem de patetice uneori, mai ales cînd ar trebui să fie emoţionante. Mă gîndeam la filmul The Way Back al lui Peter Weir, pe care l-am văzut de curînd. Acolo, în afară de un singur personaj care e vorbitor nativ de engleză, restul sînt străini şi vorbesc o engleză stîlcită. Totuşi, aceştia reuşesc să spună mult mai mult prin fraze scurte, însă gîndite atent, decît toate personajele din First Class.

Filmul este extrem de amuzant şi chiar are cîteva secvenţe memorabile, însă pe alocuri pare neşlefuit. Relaţia dintre Charles şi Erik este cu siguranţă unul dintre punctele forte ale filmului, aşa că, dacă sînteţi fani ai filmelor anterioare, nu ar trebui să rataţi First Class.

Următorul film al francizei va fi The Wolverine care va urmări în continuare traseul lui Logan. Din păcate, deşi a fost anunţat ca regizor, Darren Aronofsky (Requiem for a dream, The Fountain, Black Swan) a spus pas, iar locul i-a fost luat de James Mangold (3:10 to Yuma).

Ioan Todoran