Cum actele întîmplătoare de violenţă fără sens pot să dea sens unei apocalipse

Jack Womack – Random Acts of Senseless Violence

Grove Press, 1995

Cel mai bun roman de ficţiune distopică citit de mine în ultimii ani. O carte foarte tulburătoare (făcută şi mai tulburătoare de faptul că am citit-o în august în timpul tulburărilor de la Londra), Radom Acts of Senseless Violence este scris ca un jurnal al unei fete de 12 ani, Lola Hart, care trăiește începutul unei apocalipse lente, şi povesteşte transformarea ei din cel mai bun elev al şcolii într-un copil al sfîrşitului lumii.

Nici o altă carte, nici măcar Flori pentru Algernon, nu reuşeşte să redea atît de bine transformarea personajului principal prin schimbarea limbajului folosit de acesta, limbaj care la început este cel al unui elev obişnuit, pentru ca la sfîrşit să devină cel mai pur limbaj al unei găşti de cartier din New-York, limbaj imposibil pentru cititor dacă nu l-ar învăţa alături de Lola.

Uneori cuvintele Lolei Hart sunt atît de tulburătoare încît este aproape imposibil să o însoţeşti mai departe, în timp ce această apocalipsă se strecoară în lumea ei, apoi în oraşul ei, pe strada ei, în blocul ei, în mijlocul familiei ei, pentru ca, pînă la urmă, să ajungă pînă în sufletul ei.

Este de necrezut faptul că aproape nimeni nu pare să fi citit acest roman fabulos. Citiţi-l şi sînt sigur că va deveni una dintre cărțile voastre favorite, indiferent de genul literar pe care îl preferaţi.

Nota: 5/5

Tudor Ciocârlie