From the monthly archives: September 2010
Brandon Sanderson – WARBREAKER
hardcover, 592 pagini, Tor Books, iunie 2009
Începută în 2004, seria Cercului de Ted Dekker este un exemplu perfect al modului în care un autor îşi exprimă convingerile religioase folosindu-se de ficţiune. Deranjul apare atunci cînd aceste convingeri capătă nuanţe propagandistice care deseori nici măcar subtile nu sînt, nuanţe amplificate de fundalul în care limita dintre bine şi rău este trasată cu o tuşă extrem de groasă. Un an mai târziu apare Elantris, romanul de debut al lui Brandon Sanderson. Chiar dacă a avut şi părţi negative (acţiuni lipsite de motivaţii plauzibile, precum şi stereotipia şi simplitatea personajelor), Elantris s-a remarcat prin sistemul de magie oarecum inedit şi prin ambiguitatea morală a personajelor principale. Însă deosebirea majoră faţă de seria Cercului a fost utilizarea inteligentă a religiei (ideologie şi scopuri) ca pretext pentru ilustrarea conflictelor izvorîte din ambiţii personale, răzbunare şi sete de putere.
Cine a sărit peste seriile Alcatraz şi Mistborn va descoperi că Warbreaker e o versiune a lui Elantris cu steroizi. În primul rînd, sistemul de magie este unul original, bazat pe culori. Pe scurt, fiecare fiinţă umană este înzestrată cu o Respiraţie. Când ea este dăruită altcuiva, donatorul devine un Drab, adică o persoană fără vigoare, cu percepţii senzoriale mult diminuate. Cu cît ai mai multe Respiraţii, cu atît culorile sînt mai vii, nuanţele mai sesizabile, plus alte beneficii cum ar fi tinereţea veşnică sau posibilitatea de a însufleţi obiecte şi a le da comenzi. Mai există şi o sabie magică, sabie care consumă Respiraţii pe bandă rulantă, oameni care se reîntorc la viaţă în ipostaza de Zei, precum şi cîteva utilizări ingenioase ale sistemului de magie.
În al doilea rînd, în Warbreaker personajele sînt mai bine conturate. Există o gamă mult mai largă de emoţii şi acţiuni comparativ cu Elantris, şi asta se vede cel mai bine când realizezi că Vivienna şi Siri sînt două jumătăţi mult mai complexe ale lui Sarene. Ce-i drept, şi întîmplările înfăţişate în Warbreaker sînt mai diverse şi mai puternice ca impact decît cele din Elantris. Totodată, în Warbreaker există mai multe întorsături de situaţie care prin definiţie au (printre altele) rolul de a reliefa neobişnuitul în caractere comune şi banalitatea în cei dotaţi cu trăsături extraordinare.
Însă aspectul în care cartea străluceşte este cel al motivaţiilor, trăirilor şi reflecţiilor personajelor. Toate sînt plauzibile şi de bun-simţ şi n-am găsit o situaţie în care eu, în pielea respectivului personaj, să fi acţionat sau gândit (cu mult) diferit. Brandon Sanderson surprinde în mod plăcut prin calitatea consideraţiilor şi analizelor faţă de personaje, întîmplări sau locuri. Modul lor de manifestare şi echilibrul constant dintre obiectivitate şi subiectivitate m-au convins că Sanderson este un scriitor nu numai talentat şi educat, ci şi cu o inteligenţă peste medie. Și tocmai această inteligenţă face ca şi în Warbreaker partea ce ţine de religie să fie folosită judicios şi nepărtinitor, adică într-un mod care nu îi insultă nici măcar pe atei. Brandon Sanderson e printre puţinii scriitori de fantasy care și-au dat seama că o carte bună trebuie să aibă în background şi o componentă religioasă consistentă, pe lîngă cele politică, socială şi economică. Deşi există personaje mai importante din punct de vedere al rolurilor pe care le au şi al efectelor pe care le produc, Lightsong este personajul cel mai complex, cel mai fin construit şi cel mai empatic, tocmai prin prisma religioasă prin care îşi raportează propria existenţă.
Dacă vă aşteptaţi ca Warbreaker să fie un roman epic de la un capăt la altul, atunci veţi fi dezamăgiţi. Cartea începe lent, apoi prinde viteză, încetineşte uşor pentru un nou avînt, apoi acţiunea se iuţeşte tot mai tare pînă spre un final total satisfăcător, atît ca aşteptări, cît şi ca realizare. Ca şi în Elantris, sfîrşitul are nuanţe de „deus ex machina” însă aici este mult mai plauzibil, cu o sevă care nu vine deloc din neant, ci din cele întîmplate anterior. Și în Warbreaker rămîn unele fire secundare nerezolvate (lăsîndu-se astfel posibilitatea unei continuări) însă, spre deosebire de Elantris, cartea de faţă îţi domoleşte setea cu ceva mai mult decît apă cu lămîie.
Silviu Gheorghe
Prolog: În ce constă colaborarea ta cu Editura Nemira în zona Suspans?
Mulţumesc că-mi dai ocazia să clarific lucrurile. În acest moment, colaborarea mea cu Editura Nemira îmbracă două forme: traducător al unor cărţi din colecţia Suspans şi redactor-coordonator al revistei Suspans. E adevărat că s-a avansat şi ideea coordonării colecţiei, e adevărat că există disponibilitate din partea mea în acest sens, însă lucrurile nu au căpătat încă o formă stabilă. Rămîne să vorbim, rămîne să vedem…
1. Care este amprenta pe care Mircea Pricăjan intenționează să și-o pună pe colecția Suspans?
În continuarea ideii de dinainte, tot ceea ce urmează rog a se lua sub rezerva unor dorinţe personale, a unor credinţe care m-ar urma în eventualitatea că „zvonul” care a început să circule se va transforma în fapt real.
Înainte de toate, eu văd o colecţie de carte (indiferent ce gen ar reflecta ea) ca pe un corp comun, o structură dinamică, vie, logică, într-o anumită măsură predictibilă. Căci personalitatea unei colecţii (ceea ce experţii momentului numesc acum brand) nu poate veni decît din asamblarea de o manieră organică a corpusului literar. Revenind la colecţia Suspans, aşa cum se prezintă ea acum, impresia mea este de prea mare risipire. Sigur, suspansul însuşi acoperă multe subgenuri, însă consider că o prioritizare se poate face, iar eu asta aş încerca să fac.
2. Ce fel de cărți vom citi în colecție? Thrillere? Polițiste?… Cumva și horror?
Din nou, haideţi să-l schimbăm pe vom cu am putea. Mi-aş dori, desigur, ca port-drapelul unei colecţii de suspans să fie, pe lîngă romanul poliţist şi thrillerul, naraţiunea horror. Pe cît de mare este priza lui Stephen King la publicul român, pe atît de mică este oferta generală în materie de horror. Mi se pare un lucru demn de exploatat şi, făcînd asta, de îndreptat.
3. Cu ce autori începi (ai putea începe)? Cu cine s-au semnat primele contracte din epoca Pricăjan?
Aş începe pe două fronturi, în ceea ce priveşte horror-ul: autori din vechea gardă, cei care au scos literatura „neagră” din zona strict populară (şi aici mă refer la Ramsay Campbell, Peter Straub, Robert McCammon etc.), şi autorii noului val, cei care, aflaţi sub oblăduirea şi în directa descendenţă a lui Richard Laymon, au inovat genul, dezbrăcîndu-l de orice tabu: Bryan Smith, Brian Keene, Jack Ketchum, Douglas Clegg. Şi Bentley Little, care vine oarecum din şcoala lui Stephen King.
Pe direcţia thriller/poliţist, iată doar cîţiva dintre cei pe care aş paria: Michael Marshall, John Hart, Johan Theorin, Martin Walker, Henning Mankell…
Nume sînt multe, ai de unde alege. Repet însă că toate acestea sînt doar vorbe, deocamdată. Nu au făcut obiectul semnării nici unui contract.
4. Ai în vedere și autori români? Există? Îi știi? I-ai contactat?
Sigur că o colecţie de suspans, deşi se bazează în cea mai bună parte pe traduceri, ar fi incompletă şi nedreaptă dacă n-ar include şi autorii ţării în care apare. Aceştia trebuie, totuşi, să îndeplinească o condiţie obligatorie: să se ridice calitativ măcar la înălţimea celui mai slab text tradus în acea colecţie. Altfel ne dăm cu stîngu-n dreptul. Decît să facem figura lui Băsescu la marile reuniuni europene, mai bine ne abţinem. 
5. Și o întrebare despre revista Suspans.ro. Ești redactor la Familia de cîțiva ani, ești obișnuit cu această muncă. Este ea difertă atunci cînd ai de-a face cu scriitorii (colboratori) de nișă? E mai greu de lucrat cu ei decît cu cei obișnuiți să colaboreze la revistele mainstream?
În esenţă, nu este diferită cu nimic. Tot muncă de redacţie se cheamă. Diferenţa simţitoare este aceea că, în vreme ce de apariţia revistei Familia ne ocupăm cinci oameni, de revista Suspans mă ocup doar eu. Iar cele două, ca dimensiune a cuprinsului, sînt aproape identice. N-am făcut încă o socoteală exactă, dar cred că ultimele numere ale Suspansului ar depăşi fiecare 100 de pagini, într-o formă tipărită.
În privinţa scriitorilor (a se citi prozatorilor) am descoperit un lucru interesant. Suspansul este un termen atît de larg, încît toţi scriitorii de mainstream apelează la el într-un fel sau altul. Aşa se face că-n revista Suspans au apărut pînă acum, pe lîngă proze scrise de autori „de gen” ca Ciprian Mitoceanu, Oana Stoica-Mujea sau Ştefania Czeller, şi texte ale unor autori cunoscuţi pe piaţa literaturii „serioase”: Bogdan Suceavă, Cristian Robu-Corcan, Florin Irimia şi, în numărul viitor, Lucian Dan Teodorovici.
De altfel, un scop pe care mi l-am propus este tocmai acela al conştientizării de către cît mai mulţi că suspansul, atunci cînd nu este intenţionat practicat tezist, transcende rigorile genului.
Epilog: Cu ce se ocupă acum traducătorul Mircea Pricăjan? Ce cărți ai predat și încă n-au apărut?
În prezent, lucrez la două serii. Una ajunsă deja la al patrulea volum – vorbesc de Turnul Întunecat al lui Stephen King – şi cealaltă abia acum începută: Compania Neagră, de Robin Cook. Numitorul lor comun, spre norocul meu, este elementul fantasy. Şi geniul autorilor, fără doar şi poate.
Ce am predat? Recent am terminat un roman de Raymond Chandler (Farewell, My Lovely), pentru editura Nemira. Acesta urmează să apară cît de curînd. Şi n-am nici o îndoială că va apărea cu mult înaintea celuilalt roman terminat (în iulie 2009!) ― King Rat, de China Mieville, pentru Tritonic. Aceasta a fost cea din urmă greşeală a bunei mele credinţe…
(interviu realizat de Michael Haulică)
Cu puțină vreme în urmă au fost anunțate premiile Hugo 2010. Iată lista, așa cum apare ea în Locus Online:
Best Novel (tie)
* The City & The City, China Miéville (Del Rey; Macmillan UK)
* The Windup Girl, Paolo Bacigalupi (Night Shade)
* Boneshaker, Cherie Priest (Tor)
* Julian Comstock: A Story of 22nd-Century America, Robert Charles Wilson (Tor)
* Palimpsest, Catherynne M. Valente (Bantam Spectra)
* Wake, Robert J. Sawyer (Analog 11/08-3/09; Ace; Gollancz)
Best Novella
* “Palimpsest”, Charles Stross (Wireless)
* “Act One”, Nancy Kress (Asimov’s 3/09)
* The God Engines, John Scalzi (Subterranean)
* Shambling Towards Hiroshima, James Morrow (Tachyon)
* “Vishnu at the Cat Circus”, Ian McDonald (Cyberabad Days)
* The Women of Nell Gwynne’s, Kage Baker (Subterranean)
Best Novelette
* “The Island”, Peter Watts (The New Space Opera 2)
* “Eros, Philia, Agape”, Rachel Swirsky (Tor.com 3/09)
* “It Takes Two”, Nicola Griffith (Eclipse Three)
* “One of Our Bastards is Missing”, Paul Cornell (The Solaris Book of New Science Fiction: Volume Three)
* “Overtime”, Charles Stross (Tor.com 12/09)
* “Sinner, Baker, Fabulist, Priest; Red Mask, Black Mask, Gentleman, Beast”, Eugie Foster (Interzone 2/09)
Best Short Story
* “Bridesicle”, Will McIntosh (Asimov’s 1/09)
* “The Bride of Frankenstein”, Mike Resnick (Asimov’s 12/09)
* “The Moment”, Lawrence M. Schoen (Footprints)
* “Non-Zero Probabilities”, N.K. Jemisin (Clarkesworld 9/09)
* “Spar”, Kij Johnson (Clarkesworld 10/09)
Best Related Book
* This is Me, Jack Vance! (Or, More Properly, This is “I”), Jack Vance (Subterranean)
* Canary Fever: Reviews, John Clute (Beccon)
* Hope-In-The-Mist: The Extraordinary Career and Mysterious Life of Hope Mirrlees, Michael Swanwick (Temporary Culture)
* The Inter-Galactic Playground: A Critical Study of Children’s and Teens’ Science Fiction, Farah Mendlesohn (McFarland)
* On Joanna Russ, Farah Mendlesohn (ed.) (Wesleyan)
* The Secret Feminist Cabal: A Cultural History of SF Feminisms, Helen Merrick (Aqueduct)
Best Graphic Story
* Girl Genius, Volume 9: Agatha Heterodyne and the Heirs of the Storm, written by Kaja and Phil Foglio; art by Phil Foglio; colours by Cheyenne Wright (Airship Entertainment)
* Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader?, written by Neil Gaiman; penciled by Andy Kubert; inked by Scott Williams (DC Comics)
* Captain Britain And MI13. Volume 3: Vampire State, written by Paul Cornell; penciled by Leonard Kirk with Mike Collins, Adrian Alphona and Ardian Syaf (Marvel Comics)
* Fables Vol 12: The Dark Ages, written by Bill Willingham; pencilled by Mark Buckingham; art by Peter Gross & Andrew Pepoy, Michael Allred, David Hahn; colour by Lee Loughridge & Laura Allred; letters by Todd Klein (Vertigo Comics)
* Schlock Mercenary: The Longshoreman of the Apocalypse, written and illustrated by Howard Tayler
Best Dramatic Presentation, Long Form
* Moon, screenplay by Nathan Parker; story by Duncan Jones; directed by Duncan Jones (Liberty Films)
* Avatar, screenplay and directed by James Cameron (Twentieth Century Fox)
* District 9, screenplay by Neill Blomkamp & Terri Tatchell; directed by Neill Blomkamp (TriStar Pictures)
* Star Trek, screenplay by Robert Orci & Alex Kurtzman; directed by J.J. Abrams (Paramount)
* Up, screenplay by Bob Peterson & Pete Docter; story by Bob Peterson, Pete Docter, & Thomas McCarthy; directed by Bob Peterson & Pete Docter (Disney/Pixar)
Best Dramatic Presentation, Short Form
* Doctor Who: “The Waters of Mars”, written by Russell T Davies & Phil Ford; directed by Graeme Harper (BBC Wales)
* Doctor Who: “The Next Doctor”, written by Russell T Davies; directed by Andy Goddard (BBC Wales)
* Doctor Who: “Planet of the Dead”, written by Russell T Davies & Gareth Roberts; directed by James Strong (BBC Wales)
* Dollhouse: “Epitaph 1″, story by Joss Whedon; written by Maurissa Tancharoen & Jed Whedon; directed by David Solomon (Mutant Enemy)
* FlashForward: “No More Good Days”, written by Brannon Braga & David S. Goyer; directed by David S. Goyer; based on the novel by Robert J. Sawyer (ABC)
Best Editor, Long Form
* Patrick Nielsen Hayden
* Lou Anders
* Ginjer Buchanan
* Liz Gorinsky
* Juliet Ulman
Best Editor, Short Form
* Ellen Datlow
* Stanley Schmidt
* Jonathan Strahan
* Gordon Van Gelder
* Sheila Williams
Best Professional Artist
* Shaun Tan
* Bob Eggleton
* Stephan Martiniere
* John Picacio
* Daniel Dos Santos
Best Semiprozine
* Clarkesworld, edited by Neil Clarke, Sean Wallace, & Cheryl Morgan
* Ansible, edited by David Langford
* Interzone, edited by Andy Cox
* Locus, edited by Charles N. Brown, Kirsten Gong-Wong, & Liza Groen Trombi
* Weird Tales, edited by Ann VanderMeer & Stephen H. Segal
Best Fan Writer
* Frederik Pohl
* Claire Brialey
* Christopher J Garcia
* James Nicoll
* Lloyd Penney
Best Fanzine
* StarShipSofa, edited by Tony C. Smith
* Argentus, edited by Steven H Silver
* Banana Wings, edited by Claire Brialey and Mark Plummer
* CHALLENGER, edited by Guy H. Lillian III
* Drink Tank, edited by Christopher J Garcia, with guest editor James Bacon
* File 770, edited by Mike Glyer
Best Fan Artist
* Brad W. Foster
* Dave Howell
* Sue Mason
* Steve Stiles
* Taral Wayne
The John W. Campbell Award for Best New Writer [Not a Hugo]
* Seanan McGuire
* Saladin Ahmed
* Gail Carriger
* Felix Gilman *
* Lezli Robyn *
*(Second year of eligibility)
The Big Heart Award went to Merv Binns.
Premiile au fost anunțate în cadrul Convenției Mondiale de SF Aussiecon 4 (Melbourne, Australia).
Sefeul pe internet, în saptamîna 29 august – 4 septembrie 2010:
NAUTILUS nr. 32, septembrie 2010
4 septembrie
Schizoid. Shaw Horror
Dark Wolf’s Fantasy Reviews. 2010 Ditmar Awards winners
Ștefana Czeller. Cine e de top?
SRSFF. Cristian M. Teodorescu – Basme africane
3 septembrie
Observator cultural. Michael Haulică – „Treaba scriitorului nu s-a încheiat odată cu ultima pagină a romanului“ (II)
(prima parte aici)
Cultural SF and Movie Learnings. Prezențe românești în cadrul Science Fiction Foundation Collection: Universitatea Liverpool
Cultural SF and Movie Learnings. Dragoș Jieanu pe IO9.COM : „Stunning work!”
Nemira Blog. Vlad Puescu – Cartea de vacanta + concurs!
Dark Wolf’s Fantsy Reviews. „The Abbey“ (Abația) by Dan Doboș available in English
FanSF. La mulți ani, King Mircea!
2 septembrie
SRSFF. Vernisaj & lansare de carte
Cultural SF and Movie Learnings. The 2010 European Science Fiction Society Awards
Cultural Sf and Movie Learnings. Lansarea volumului “S.F. Doi” și expoziția “Other Worlds”
1 septembrie
Millennium Newsblog. Compania Neagra vine la Millennium!
SRSFF. Rudi Kvala – Eurocon 2010 – a treia zi – update
Shauki’s Books. Mîna stîngă a lui Dumnezeu #2
Dark Wolf’s Fantasy Reviews. Cover art – ’Caledor’ by Gav Thorpe
Florin Pîtea/Țesătorul. Cory Doctorow, ’For the Win’ (2010)
Ziarul de duminică. Stelian Țurlea – Se poartă vampirii! (III)
31 august
SRSFF. Alexandru Maniu – Eurocon 2010 – a treia zi
Final Frontier. Haneore Alexa – Să prinzi o stea căzătoare (John Brunner- Să prinzi o stea căzătoare)
Final Frontier. Cristi Mitran – Avem nevoie de voi…
Biblioteca Babel. Basme de trezit copiii (Răzvan Rădulescu – Teodosie cel Mic)
Dark Wolf’s Fantasy Reviews. In the news
FanSF. La mulți ani, Ona!
30 august
Final Frontier. Hanelore Alexa – Victimele Novei (John Brunner – Victims of the Nova)
Shauki’s Books. BESTIA, de Alex Flinn – din septembrie la RAO
FanSF. Number One SF-ul!
Costi Gurgu/Vyrclozone. Pilgrim, geekul din Toronto
29 august
Cultural SF and Movie Learnings. Eurocon 2010: România dublu laureată!
SRSFF. And the winner is…
DIN URMĂ:
27 august 2010. Mircea Pricăjan/Buchiseli de zi cu zi. Coşmarul lui Oliviu Crâznic (Oliviu Crâznic – … şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul)
26 august 2010. Ziarul de duminică. Stelian Țurlea – Se poart vampirii! (II)
19 august 2010. Ziarul de duminică. Stelian Țurlea – Se poartă vampirii! (I)
PE COPACI MORȚI:
Dilemateca nr.52. Michael Haulică – Matriarhatul pe înțelesul tuturor (Cristian-Mihail Tedorescu – S.F. Doi)
O SĂPTĂMÎNĂ ÎN URMĂ
22 – 28 august: Intermeci (9))
A apărut numărul 32 (septembrie 2010) al revistei NAUTILUS.
SUMAR:
Editorial
Viorel Pîrligras – Lecţia poloneză
Recenzii
Liviu Radu – O carte care putea să fie mai bună – Next – Michael Crichton
Liviu Radu – Adânc e şi cerul… – Adâncurile cerului – Vernor Vinge
Liviu Radu – Povestiri cu adevărat fantastice
Proza
Aurel Cărăşel – Destinatarul
Balin Feri – Consolarea
Ioana Vişan – Simfonie de gloanţe şi sânge
Articole
Dodo Nita – Gabriel RUSU
Mihnea Columbeanu – Splice, o cronică alternativă
Aron Biro – Splice
Aurel Cărăşel – ADERCA, Felix (1891 – 1962)
Danut Ungureanu – Trusa de scule (II)
Cristian Tamas – Rule, Britannia: Cel mai longeviv și valoros SF european, cel britanic (III)
Mihnea Columbeanu – Cats and Dogs: The Revenge of Kitty Galore
Viorel Pîrligras – Aiureli, aiureli…
Stefan Ghidoveanu – 14. DE LA ŞTIINŢIFICO-FANTASTIC LA SCIENCE FICTION (V – INTERMEZZO, DAR NU CHIAR…)
Victor Martin – Apocalypse, why?
Lista premilor Eurocon 2010, așa cum apare ea pe Science Fiction Awards Watch:
Hall of Fame Awards
- Best Author: Stephen Baxter, Great Britain
- Best Artist: Martina Pilcerova, Slovakia
- Best Translator: Piotr Cholewa, Poland
- Best Magazine: SRSSF, Romania
- Best Publisher: Newcon Press, Great Britain
- Best Promoter: Robert Zittnan, Slovakia
Spirit of Dedication Awards:
- Artist: Lars Jacobsson, Sweden
- Best Dramatic Presentation: Fredrik Edin, Martin Hultman, Stig
Larsson & Tarik Saleh for Metropia, Sweden - Best Fanzine: was not awarded
European Grand Master
Andrzej Sapkowski, Poland
Encouragement Awards
- Natalya Shcherba, Ukraine
- Karina Shainyan, Russia
- Tama¡s Csepregi, Hungary
- Michal Ivan, Slovakia
- Luciana Brindusa Grosu, Romania
- Maciej Guzek, Poland
- Adrian Lazarovski, Bulgaria
3. Jules Verne şi a şaptea artă
(Partea I – Introducere)
Jules Verne este, fără îndoială, unul dintre scriitorii cei mai citiţi din lume, şi nu numai de către copii. De un secol şi jumătate încoace, generaţii întregi au pornit, călăuziţi de el, pe meleaguri îndepărtate, pe pămînt, pe apă, prin văzduh sau chiar în spaţiul cosmic, folosind drept vehicul principal nu atît caii, trenurile, corăbiile, submarinele sau baloanele, cît aripile fanteziei.
Arta filmului nu putea scăpa fascinaţiei exercitate de autorul Călătoriilor extraordinare şi asta (cum altfel?) încă din copilărie. De fapt, Jules Verne este unul dintre scriitorii care au inspirat cele mai numeroase ecranizări, mai mult sau mai puţin fidele, şi avem în faţă o listă (aproape sigur incompletă) care se opreşte în 1989 şi care conţine vreo sută douăzeci de titluri.
Prima adaptare după opera lui Verne datează din 1901. Este vorba de Copiii căpitanului Grant, produs de Charles Pathé şi regizat de celebrul (în epocă) Ferdinand Zecca — un film cu extraordinara lungime de 50 de metri de peliculă!
În 1902, la numai şapte ani după ce fraţii Lumière au realizat prima proiecţie de film din istorie, regizorul francez Georges Méliès creează un film lung pentru acea vreme, cînd peliculele nu depăşeau cinci minute, căci respectivul avea în total douăsprezece (după alte surse, paisprezece) minute. Acesta se numea Le voyage dans la Lune şi era inspirat din De la Pămînt la Lună de Jules Verne şi Primii oameni în Lună de H. G. Wells. Pe bună dreptate, filmul a avut un succes uriaş în epocă şi a rămas în istoria cinematografului ca una dintre primele sale capodopere, datorită efectelor speciale remarcabile şi imaginaţiei debordante de care a dat dovadă Méliès.
Următorul jalon este Douăzeci de mii de leghe sub mări din 1916, în regia lui Stuart Paton, un lung-metraj fascinant al epocii filmului mut, care combină povestea cărţii cu acelaşi nume cu cea din Insula misterioasă. A fost primul film în care s-au folosit filmări subacvatice, şi dacă astăzi ele au devenit banale, pentru publicul din acea vreme trebuie să fi fost o experienţă extraordinară.
Comparaţia cu următoarea peliculă inspirată de acelaşi roman, realizată în 1954 de regizorul Richard Fleischer la studiourile Disney, este inevitabilă.
Film sonor şi color, Douăzeci de mii de leghe sub mări este o superproducţie holywoodiană clasică. Actori celebri (James Mason, Kirk Douglas, Peter Lorre) creează personaje memorabile, decorurile victoriene somptuoase de pe Nautilus sînt uluitoare, iar filmările subacvatice profită la maximum de ecranul cinemascop şi de procedeul tehnicolor pentru a crea imagini spectaculoase. Ca anecdotă, marina americană şi-a botezat primul submarin atomic Nautilus, crezînd că ideea venea chiar de la Jules Verne, cînd de fapt ea fusese sugerată de acest film.
Succesul producției din 1954 a dat naştere unei serii întregi de ecranizări după Jules Verne. Dintre acestea, Ocolul pămîntului în 80 de zile din 1956 este singura care a cîştigat pînă acum premiul Oscar pentru cel mai bun film. Farmecul britanic al actorului David Niven în rolul lui Phileas Fogg şi peisajele exotice de pe parcursul călătoriei sale au făcut impresie în epocă şi mai pot atrage publicul şi astăzi.
Chiar dacă gustul s-a schimbat… În 2004, studiourile Disney au lansat o adaptare cu totul originală a poveştii. Phileas Fogg (Steve Coogan) e un inventator trăsnit, Passepartout, în interpretarea lui Jackie Chan, un chinez care a jefuit Banca Angliei (veţi vedea de ce), iar prinţesa Auda din roman este înlocuită de o franţuzoaică nonconformistă. Pentru cei care nu ţin prea mult la fidelitatea faţă de scriitor, acest nou Ocolul pămîntului în 80 de zile este un film amuzant şi chiar plăcut.
Printre alte filme realizate după Jules Verne, amintim De la Pămînt la Lună (1958) în regia lui Byron Haskin, Călătorie spre centrul Pămîntului (1959) de Henry Levin, Insula misterioasă (1961) regizat de Cy Endfield, cu efecte speciale remarcabile pentru acea vreme realizate de Ray Harryhausen, versiunea extrem de fidelă după Ocolul pămîntului în 80 de zile din 1989 cu Pierce Brosnan în rolul lui Phileas Fogg, 800 de leghe pe Amazon (1983), un nou Douăzeci de mii de leghe sub mări din 1997 cu Ben Cross în rolul căpitanului Nemo sau adaptarea liberă a studiourilor Hallmark după Călătorie spre centrul Pămîntului.
Acest din urmă film, realizat în 1999 de către regizorul George Miller, se bucură de imagini absolut spectaculoase ale lumii subpămîntene şi, dacă nu respectă neapărat litera cărţii, păstrează, credem noi, spiritul lui Jules Verne.
Un capitol interesant în acest domeniu îl constituie filmele realizate în estul Europei. Mai puţin axate pe spectaculos şi efecte speciale (deşi unii își aduc aminte de un Căpitan la 15 ani rusesc cu peisaje minunate), sînt totuşi demne de atenţie. Poate cel mai cunoscut dintre ele este Vynalez Zkazy (Invenţie diabolică) în regia lui Karel Zeman (Cehoslovacia, 1958), bazat pe romanul În faţa steagului, o meditaţie pe tema savantului nebun.
România nu putea scăpa ecranizarea romanului Castelul din Carpaţi, în decorurile originale ale cărţii. O primă încercare ratată are loc în 1957, sub denumirea Le Château des Carpathes sau Les Adieux de la Stilla. Producător era Alberto Cavalcanti, autor şi al scenariului, alături de (surpriză!) un foarte tînăr Titus Popovici. Filmul, incomplet, era inspirat de romanul lui Jules Verne şi de nişte povestiri ale lui Villiers de l’Isle-Adam. În 1981, Stere Gulea încearcă o nouă ecranizare a celebrului roman, în care distribuie actori de marcă ai scenei româneşti, printre care Ion Caramitru, Octavian Cotescu, Marcel Iureş, Ovidiu Iuliu Moldovan, Irina Petrescu sau Dorel Vişan.
În acelaşi an, în Cehoslovacia, regizorul Oldrich Lipsky parodiază acest subiect tragic. Din păcate, nu avem alte date despre filmul său.
Aşa cum spuneam, lista filmelor inspirate de Jules Verne este mult mai mare şi, deşi unul singur a fost răsplătit cu premiul Oscar, multe dintre ele pot fi văzute (sau revăzute) cu plăcere oricînd. Despre majoritatea dintre ele vom vorbi mai pe larg în episoadele următoare…
(VA URMA)
La începutul lui ianuarie 1990, printre soldaţi înarmaţi şi jurnalişti agitaţi, bîntuiau prin Casa Scînteii doi olteni: Dragoş Vasilescu şi Marian Mirescu. Toată lumea scotea ziare şi săptămînale de actualitate, doar cei doi „orionişti” veniseră să dea bunul de tipar la noul număr al revistei Orion.
Orion nr. 5, subintitulat „nr.1-1990, serie nouă” nu mai avea nici o legătură cu primele 4 numere, din punct de vedere grafic. În primul rînd apărea pe format A4, în 32 de pagini, deci la jumătate faţă de numerele precedente (dar cu preţul de 10 lei, faţă de 14 lei primele numere). O copertă anostă, înfăţişînd un colaj inexpresiv, pagini întregi de text fără ilustraţii, doar cîte un desen rătăcit pe ici pe colo, de Valentin Iordache, Florin Mihai Diloiu şi Marian Mirescu. Majoritatea materialelor erau din cele pregătite de Viorel, dar apar şi unele noi semnate de Ion Ilie Iosif, fostul lider al cenaclului „Henri Coandă”.
Proze: „Soare sub flanşe”, de Dănuţ Ungureanu, „Triptic” de Mircea Liviu Goga, „Investigaţie în lacrimă” de Victor Martin.
Traduceri: „Elixirul dragostei”, de Gregg Chamberlain, traducere de Cristian Lăzărescu, şi „Tragedie de Anul Nou”, de Liuben Dilov, traducere din limba bulgară de Ion Ilie Iosif.
Articole: „Alte cîteva gînduri despre literatura SF” de Constandina Paligora, „Lumi Pierdute” de Gustav Wahl, O.Z.N.-isme de Ion Ilie Iosif şi miniinterviuri cu Ion Hobana, Mircea Opriţă, Raluca Bungărzan, G. Mandics, Alexandru Mironov, realizate de Dragoş Vasilescu.
La rubrica „Galaxiile bidimensionale”, cu o copertă interioară originală, concepută de Marian Mirescu, am publicat articolele „Călătorii temporale în universul bidimensional”, şi „Enki Bilal – Nemuritorul”, ultimul avînd ca punct de plecare un mic anunţ apărut în România Literară, în 1987, conform căruia Bilal primise Marele Premiu al Festivalului de Benzi Desenate de la Angouleme.
De asemenea au fost publicate următoarele benzi desenate: Detectivul Bruno, aventurile comice ale unui detectiv interspaţial, imaginate şi desenate de Radu Marian, care revenea asfel la BD după mai mulţi ani de tăcere, în urma întîlnirii pe care o avusesem cu el în 1988 la Constanţa (de notat că planşa fusese desenată pentru formatul A3 iniţial al revistei); Psihotron, BD realist de Marian Mirescu; Natură moartă cu soare şi stînci, o scurtă BD postapocaliptică trimisă de Sorin Anghel la concursul BD iniţiat în numărul anterior.
Acest prim număr al unei noi serii a fost vreme de cinci ani şi ultimul. Schimbarea de regim i-a aruncat pe realizatorii săi pe alte poteci ale vieţii şi revista Orion părea uitată, cel puţin deocamdată.
Dragoş Vasilescu, cu sprijinul lui Marian Mirescu, a fondat la Craiova ziarul Situaţia, care a funcționat cîţiva ani, înainte de a fi înlocuit de Gazeta de Sud, a lui G. C. Păunescu, unde Mirescu a fost la început redactor-şef.
În paralel Vasilescu a înfiinţat „grupul de presă” Orion, unde prima carte publicată (în format mic de buzunar – buzunarul de la cămaşă) a fost Lumea lui Rocannon. La mijlocul anilor nouăzeci Dragoş Vasilescu s-a mutat la Bucureşti şi nu s-a mai auzit nimic de el.
În martie 1990 Viorel Pîrligras, împreună cu Daniel Dumitru şi subsemnatul, înfiinţam prima editură particulară din Craiova, care a editat 12 numere din revista 467, un roman SF de Richard Canal, cu un titlu haios, Swap-Swap, cartea de benzi desenate Escală pe Tobra de Viorel Pîrligras şi Istoria Benzii Desenate din România de D. Niţă.
Să fi fost oare acesta sfîrşitul visului Orion?
(VA URMA)
Una dintre cele mai frumoase coperte de revistă pe care le-am văzut în ultimii ani.
Clic pe SUMAR dacă vreți mai multe amănunte.
Mircea Pricăjan s-a născut la 2 septembrie 1980, la Oradea. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea Oradea în 2003, cu o teză despre Stephen King; a urmat un masterat cu tema „Literatura română în context universal”, la Facultatea de Litere din Oradea, cu o disertaţie despre literatura fantastică (2004).
În 2002, la Editura Universităţii din Oradea, îi apare romanul În umbra deasă a realităţii (2 volume). A contribuit cu articole, recenzii, interviuri, proză scurtă, traduceri din limba engleză la mai multe reviste din ţară (Familia, Vatra, Tribuna, Observator cultural, Orizont, Ziarul de duminică, Dilema, Prăvălia culturală, Luceafărul, Flacăra, Respiro etc.) şi străinătate (Taj Mahal Review, Double Dare Press, Distant Worlds, Muse Apprentice Guild, SFFWorld etc.).
A tradus în jur de 30 de cărţi din limba engleză, apărute la editurile Aquila ’93, Millennium Press, Tritonic, Nemira, RAO, Polirom, Humanitas, Curtea Veche. A fost redactor de carte la editura Curtea Veche și editor-colaborator, pe apucate, la revista Flacăra. Din 2003 este redactor la revista de cultură Familia, iar din 2010 editează e-zinul Suspans.ro la Nemira și coordonează colecția Suspans a aceleiași edituri.
•
Viorel Marineasa s-a născut la 2 septembrie 1944 în Țipari (județul Timiș). A absolvit Filologia la Timișoara și este conferențiar la secția de Jurnalistică a Universității de Vest. În domeniul SF este cunoscut ca scriitor, antologator, redactor, coordonator, organizator și editor.
A publicat recenzii, eseuri, prezentări/portrete de autori SF în Almanahul Anticipația, Orizont, Luceafărul, Paradox, Biblioteca Nova, Helion, etc. Între 1974-1990 a coordonat activitatea Cenaclului H.G. Wells și editarea fanzinului Paradox (între 1978 și 1989), iar în calitate de editor (împreună cu Gabriel Marineasa) a publicat volume de Costel Baboș, Dușan Baiski, Silviu Genescu, Marcel Luca, Constantin Cozmiuc. La Editura Marineasa au apărut numerele 19 și 20 ale fanzinului Paradox (în 1997 și 1998), în îngrijirea lui Dorin Davideanu.
A publicat romanele Litera albă (Editura Facla, Timişoara, 1988), În pasaj (Editura Militară, Bucureşti, 1990) și volumele de proză scurtă Unelte, arme, instrumente (Cartea Românească, Bucureşti, 1992), Dicasterial (Arhipelag, Tîrgu Mureş, 1995), O cedare în anii ’20 (Paralela 45, Piteşti, 1998). În calitate de co-editor (cu Gheorghe Crăciun) a publicat antologia Generaţia ’80 în proza scurtă (Paralela 45, 1998), iar cu Gabriel Marineasa a editat Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90 (Marineasa, Timişoara, 1997).
OFERTĂ: CĂRŢILE DIN 2012 CU 20% REDUCERE!
Numărul curent – ediţia print
