Iconostas cu chipuri şi icoane ale SFinţilor sefişti şi ale vrednicilor ctitori mireni din Parohia Timişoarei Sub haloul zodiei Marineasa Avînd în familie înaintaşi intelectuali care s-au străduit spre împlinirea românească a Banatului şi născîndu-se în Ţipariul Coşteilor (de fapt localitatea Ţipari, din comuna Coştei, dar mi-e tare dragă sonoritatea Giurtelecului Hododului lui Virgil Măgureanu [...]
Iconostas cu chipuri şi icoane ale SFinţilor sefişti
şi ale vrednicilor ctitori mireni din Parohia Timişoarei
Sub haloul zodiei Marineasa
Avînd în familie înaintaşi intelectuali care s-au străduit spre împlinirea românească a Banatului şi născîndu-se în Ţipariul Coşteilor (de fapt localitatea Ţipari, din comuna Coştei, dar mi-e tare dragă sonoritatea Giurtelecului Hododului lui Virgil Măgureanu şi astfel mai păcătuiesc şi eu prin inovaţii toponimice), coordonatorul de pînă în 1990, străvechi de-acum, Viorel Marineasa este el însuşi o coordonată, un reper de valoare stabil al Cenaclului tetragenar H.G.Wells.
Firea aşezată, cumpănită, recursul la rigoare şi preţuirea neabătută a competenţei, precum şi rîvna de a inventaria mărturii ale istoriei noastre mitteleuropene dintr-o perspectivă în care îmbină măiestrit autenticitatea cu ficţiunea, aşa cum s-a dezvăluit într-una din primele-i cărţi [1], mi l-au aşezat de la început aproape de suflet pe Viorel, adicătelea chiar de la descinderea sa la CCST, în 1973.
În anii ’80 i-am cunoscut fiul, pe Gabriel, patronul Editurii Marineasa de astăzi, care la vremea aceea trăgea voios cu arcul în sufrageria bunicului dintr-un bloc de pe b-dul Liviu Rebreanu, precum şi pe energica-i soţie, Petronela, pe care ne-o înfăţişase spre colegială vizionare, înainte de căsătorie, în timpul deplasării entuziaste la una dintre Consfătuirile Naţionale SF de la Bucureşti, parcă la cea din 1983, suspendată de autorităţi chiar în momentul debarcării noastre în Gara de Nord.
El însuşi un scriitor în ascendentă afirmare, Viorel Marineasa îşi transfera nepărtinitor experienţa cadeţilor din cele două cenacluri de care era instituţional răspunzător, H.G.Wells şi Pavel Dan, cu mulţi dintre aceştia întocmind amiciţii durabile, între care-i numesc doar pe doi dintre ei: regretatul Ion Monoran şi strălucitorul Daniel Vighi…
Cît despre mărturia aprecierii virtuţilor mele literare, a făcut-o cu generoasă încredere într-un Medalion pe care mi-l alocase prestigiosul Almanah Anticipaţia, în 1983.
Întîlnirile noastre erau foarte frecvente şi în “lumea civilă”. Într-o perioadă de boemă aproximativă, ne întruneam împreună cu Maître Cornel Secu pentru cîte o noapte de wikend la Doru Bercuci, pe strada Reşiţa, unde sfidam etica socialistă jucînd poker pînă în zori. Ne-am dezbărat de acest mod decadent de petrecere a timpului după cîteva luni, aduşi în pragul falimentului de antanta fraţilor Bercuci, care ne-au băgat la idei necreştineşti cu norocul lor inextricabil.
Ne întîlneam apoi la nesfîrşite dezbateri în faţa halbelor de bere, prin localurile proletare din preajma Casei Studenţilor, unde prelungeam şedinţele de cenaclu sau stabileam politici subtile de convertire a directorului CCST, profesorul Panasiu, la feluritele noastre obiective.
Poate că tuşa cea mai accentuată a personalităţii manageriale a “instructorului-metodist” Marineasa se vădeşte în anii cînd fanzinul Paradox a fost complementar revistei Forum Studenţesc, interval în care “i-a ţinut aproape” pe Gheorghe Secheşan şi mai ales pe Daniel Vighi cu exoticul său serial cvasiesoteric [2] şi i-a consiliat pe cei care aveau să formeze valul secund, generaţia de mijloc a cenaclului.
Cînd după un an de studii de Drept (la insistenţa mea), pe care fiică-mea m-a determinat să-l redefinesc nobil, dar plictisitor (la insistenţa ei), devenită studentă a Facultăţii de jurnalism şi limba engleză de la Universitatea de Vest, Corina a dat peste corifei cu un încărcat cazier wellsian. Între profesorii ex cathedra i-a aflat pe Viorel Marineasa şi Lucian Ionică, iar în practica studenţească pe prozatorul şi criticul literar Lucian-Vasile Szabo, pe atunci redactor-şef la ziarul Timişoara.
Coordonator al lucrării de licenţă adjudecată cu notă maximă şi felicitări i-a fost, desigur, Viorel Marineasa, care şi-a finalizat misiunea de dascăl editîndu-i şi o carte, un an mai tîrziu [3].
În mod paradoxal (ca să fiu în siajul titlului revistei noastre fanion), Viorel Marineasa a scris doar cîteva proze scurte circumscrise fantasticului notoriu, opera sa literară în întregul ei neavînd contingenţă cu SF-ul, dar, timp de cîteva decenii la rînd, a contribuit cu silinţă la edificarea prestigiului siglei “HGW”, ultimul act de căuzaş destoinic fiind Posfaţa la insolitul roman postum [4] al regretatului condeier Contantin Coco Cozmiuc.
În mod strict formal, Viorel Marineasa nu a fost un membru al Cenaclului, acesta fiindu-i (dintr-o perspectivă aşişderea formală) arondat ca sarcină de serviciu, potrivit fişei postului la CCST.
În fapt, filolog de formaţie, ca şi predecesorii, influenţa sa asupra orientării hotărîte a wellsienilor, fie ei şi ingineri, spre tabăra literaţilor, în conflictul descris în cheie solomonică de Voicu Bugariu [5], a fost una dintre cele mai apăsate.
Temeiul acestei aprecieri îl deconspir, în stil propriu, printr-o întrebare retorică: “La ce să te aştepţi din partea unui individ care şi-a luat doctoratul în filologie cu distincţia Magna cum laude ?!”…
NOTE:
[1] Marineasa, Viorel – Litera albă (roman). Ed. Facla, Timişoara,1988;
[2] Vighi, Daniel – Science-fiction şi alchimie medievală, în: Paradox, Timişoara, 1981, 1983, 1985, 1987;
[3] Luca, Ana-Corina – Academia Caţavencu – Un cîine “de rasă” al Democraţiei, Ed. Marineasa, Timişoara, 2000;
[4] Cozmiuc, Constantin – I se spunea Bărbatul, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2009;
[5] Bugariu, Voicu – Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi, Ed. Universităţii Transilvania, Braşov, 2007.
Editorul John Joseph Adams continuă în 2010 ciclul de antologii tematice publicate la Nightshade Books. După succesul cu Wastelands (povestiri postapocaliptice), The Living Dead (zombie), The Improbable Adventures of Sherlock Holmes (pastișe Conan Doyle) şi By Blood We Live (vampiri), Adams revine în septembrie cu The Living Dead 2. Spre deosebire de celelalte volume, de [...]
Editorul John Joseph Adams continuă în 2010 ciclul de antologii tematice publicate la Nightshade Books. După succesul cu Wastelands (povestiri postapocaliptice), The Living Dead (zombie), The Improbable Adventures of Sherlock Holmes (pastișe Conan Doyle) şi By Blood We Live (vampiri), Adams revine în septembrie cu The Living Dead 2.
Spre deosebire de celelalte volume, de data aceasta accentul nu mai cade pe proză clasică reprint a unor autori de profil înalt şi foarte înalt (King, Gaiman, Simmons, Ellison, Barker, Martin). The Living Dead 2 are un caracter mai experimental – două treimi din cuprins este alocat prozei originale (scrisă pentru acest volum), iar cuprinsul conţine autori mai obscuri, autori de ultranișă (Jonathan Maberry, Brian Keene, S. G. Browne, Max Brooks, autorul BD Robert Kirkman, editorii John Skipp și Scott Edelman) sau autori (și mai ales autoare!) în plin avânt de început de carieră (Cherie Priest, Sarah Langan, Catherynne Valente). E genul de volum care ar fi fost cu ceva timp în urmă riscant de produs și dificil de promovat, dar acum, cu notorietatea acumulată de colecția lui Adams, poate constitui rampa de lansare pentru o serie de nume.
În planurile de viitor ale editorului mai intră volumul de distopii Brave New Worlds (tot la Night Shade), antologia despre oameni de știință nebuni The Mad Scientist’s Guide to World Domination (la Tor), volumul de tributuri lovecraftiene The Book of Cthulhu și antologia de povești cu vrăjitori The Way of the Wizard (la Prime).
Seria volumelor tematice de la Nightshade a fost extinsă cu o serie de antologii îngrijite de alți editori:
Sympathy for the Devil (ed. Tim Pratt) a apărut în august 2010 și are în cuprins proză pe teme satanice şi oculte din partea unui set foarte divers de autori printre care Kelly Link, China Mieville, Michael Chabon, Charles Stross, Neil Gaiman sau Stephen King.
Wings of Fire (ed. Jonathan Strahan şi Marianne Jablon) a apărut în mai 2010 și conţine proză cu şi despre dragoni din partea lui George RR Martin, Roger Zelazny, Ursula K. LeGuin, Orson Scott Card, Peter Beagle, Naomi Novik etc.
Tails of Wonder and Imagination (ed. Ellen Datlow) a apărut în februarie 2010 și conține povești despre feline scrise de Lewis Carroll, Joyce Carol Oates, Stephen King, Lucius Shepard, George RR Martin, Kelly Link, Peter Beagle, Neil Gaiman etc.
Bogdan Tudor Bucheru s-a născut la 1 septembrie 1972, la Moreni (județul Dîmbovița). A absolvit Facultatea de Fizică a Universității București în 1995, apoi a urmat două masterate în fizică și unul în electronică. A debutat în 1996 în Anticipația, cu povestirea „Omul pe care l-am cunoscut”. Este prezent în antologiile România SF 2001 (ProLogos, [...]
Bogdan Tudor Bucheru s-a născut la 1 septembrie 1972, la Moreni (județul Dîmbovița). A absolvit Facultatea de Fizică a Universității București în 1995, apoi a urmat două masterate în fizică și unul în electronică.
A debutat în 1996 în Anticipația, cu povestirea „Omul pe care l-am cunoscut”. Este prezent în antologiile România SF 2001 (ProLogos, 2001), Kult: Cronicile sîngelui (ProLogos, 2001), Kult: Vremea demonilor (OmniBooks/Ficțiuni, 2001), Alte lumi, alte legende (Media-Tech, 2002), Kult: Radharc (Millennium Press, 2006).
A publicat volumul de proză scurtă Atingerea (OmniBooks, 2001) și, împreună cu Cătălin Sandu, a editat antologia Alte lumi, alte legende. Este membru fondator al Grupului Kult și, împreună cu Cătălin Sandu, administrează cenaclul virtual AtelierKult. Împreună cu Horia Nicola Ursu a întemeiat în 2005 editura Millennium Press.
Este căsătorit și locuiește în Tucson, Arizona, unde lucrează în domeniul IT.
Keley Armstrong – Invocarea Editura Leda, 2010 Traducere de Cristina Jinga Invocarea este prima carte dintr-o serie de trei intitulată Forţele răului absolut şi scrisă de Kelley Armstrong, cunoscută autoare de cărţi fantasy care au ca personaj principal femei cu puteri supranaturale. Dacă în seria Femei din lumea de dincolo Armstrong alege ca eroine femei [...]
Keley Armstrong – Invocarea
Editura Leda, 2010
Traducere de Cristina Jinga
Invocarea este prima carte dintr-o serie de trei intitulată Forţele răului absolut şi scrisă de Kelley Armstrong, cunoscută autoare de cărţi fantasy care au ca personaj principal femei cu puteri supranaturale.
Dacă în seria Femei din lumea de dincolo Armstrong alege ca eroine femei ajunse la maturitate, în trilogia Forţele răului, ea aduce în mijlocul acţiunii o adolescentă de cincisprezece ani pe nume Chloe Saunders, care se dovedeşte a fi o necromantă ce vede stafii şi ridică morţii din morminte. Din acest motiv ea este închisă în obscurul sanatoriu Lyle, fiind diagnosticată cu schizofrenie şi tratată cu medicamente puternice. În acest sanatoriu, Chloe se întîlneşte cu alţi tineri care, aparent, au probleme mintale la fel ca ea şi se dovedesc a fi, şi ei, tineri cu puteri supranaturale de diverse facturi. Chloe se va alia cu Rae, Simon şi Derek pentru a lupta împotriva unui duşman comun. Care este acest duşman, citiţi şi aflaţi singuri, deşi va trebui să aşteptaţi şi volumul al doilea pentru că în acest prim volum nu se întîmplă mare lucru, iar finalul este de-a dreptul dezamăgitor pentru că în loc să clarifice cîte ceva, ridică şi mai multe întrebări şi exact cînd să dai pagina să vezi ce se mai întîmplă, descoperi că scrie „sfîrşit”.
Cartea începe ca orice altă carte de acest gen, cu o adolescentă care se plînge de viaţa ei, de părinţi (numai tatăl în acest caz), de proiectele de la şcoală, de faptul că n-are partener pentru bal, şi se dezvoltă pe măsură ce lui Chloe i se pare că vede stafii, descoperă că ea chiar vede stafii, este urmărită de una, face o scenă la şcoală şi este internată într-un sanatoriu psihiatric. Aici urmează probleme tipice de persoană nouă care se integrează greu şi apoi obişnuitele belele în care se bagă fata nouă pentru că e mai perspicace şi mai de încredere decît alţii. Pînă aici nimic deosebit, poate fi oricare altă carte scrisă după tiparul „fata întîlneşte un băiat; băiatul/fata descoperă/este din altă specie de factură mitică.”
Din fericire însă cartea reuşeşte să se detaşeze de cele din categoria ei, prin faptul că nu are ca subiect principal o idilă adolescentină (de fapt subiectul nu face deloc referire la vreo posibilă idilă) şi prin scenele de suspans foarte bine scrise. Invocarea se apropie mai mult de o carte de groază decît de un paranormal romance, iar asta face ca ea să aibă succes la un public divers pe o piaţă suprasaturată de poveşti de amor adolescentine cu unul sau mai multe personaje supranaturale. Chloe este un personaj foarte bine conturat prin acţiunile ei, căci altfel caracterizările lipsesc cu desăvîrşire; cu bune – este capabilă de empatie, învaţă bine, are preocupări artistice, şi cu rele – minte şi manipulează oamenii atunci cînd este în avantajul ei şi vă asigur că asta nu o transformă într-un personaj negativ, aşa cum ar suna la prima vedere. Este adolescentul tipic, uşor interiorizat, neînţeles, cu duşmani şi cu prieteni, care încearcă să-şi rezolve singur problemele. Într-un şir lung de eroine de cărţi fantasy, Chloe este unică prin faptul că are şi alte preocupări în afară de băieţi, dragoste şi/sau sex (lucruri la care se face doar vag referire în carte, spre dezamăgirea, bănuiesc, a fanilor seriilor Amurg, Casa Nopţii sau Lupii din Mercy Falls), iar cînd vine momentul, ştie să se bazeze pe propriile forţe fără să aştepte să fie salvată de un cavaler în armură strălucitoare. Armstrong a ştiut cum să contureze un personaj uman cu defecte şi calităţi şi tocmai asta o face pe Chloe credibilă în peisajul cărţii în care autoarea a adunat cît mai multe personaje de legendă: necromanţi, vrăjitori, semidemoni şi vîrcolaci, toţi la fel de credibili.
În concluzie, cartea doar ne serveşte o intrigă pentru întreaga serie şi e mai bine să fie citită împreună cu volumul al doilea pentru o satisfacţie intelectuală mai mare. În România, seria Forţele răului absolut e publicată de Editura Leda şi momentan se găseşte doar primul volum. Dacă vă place stilul lui Kelley Armstrong mai puteţi citi, pînă apare al doilea volum din trilogie, şi seria Femei din lumea de dincolo, publicată parţial la Editura Tritonic.
Comentarii recente
- Nautilus, nr. 41, iunie 2011 | Revista Bursa Mondena on Nautilus, nr. 41, iunie 2011
- Premiile Galileo: Cel mai bun volum de proză 2010, Oliviu Craznic:…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul! « Oliviu Craznic's gothic novel on Laureații Premiilor Galileo 2011
- Florin Pîtea on Laureații Premiilor Galileo 2011
- dan on Laureații Premiilor Galileo 2011
- JD on Laureații Premiilor Galileo 2011
Arhiva
- June 2011 (3)
- May 2011 (36)
- April 2011 (42)
- March 2011 (59)
- February 2011 (51)
- January 2011 (44)
- December 2010 (43)
- November 2010 (41)
- October 2010 (53)
- September 2010 (54)
- August 2010 (63)
- July 2010 (73)
- June 2010 (13)
Taguri
Adrian Buzdugan Bookfest-2011 Bookland Bugariu Buna dimineata Calendar campbell memorial Ce treabă am eu cu sefeul?! Ciprian Dobra Columb coperte Cărășel Delimitări teoretice e-books egophobia evenimente Final Frontier Fringe Ghidoveanu Iconostas timișorean intermeci Justin Cronin Liviu Radu locus Marcel Luca metatext Niță nominalizări Orion Pandele Poul Anderson premii reviste Saptamina SF Scarrow seriale sidewise steampunk sturgeon sunburst Tidhar Traducatorii despre carti Uzina de vise world fantasy zepelineColaboratori
Asociaţii