Costi Gurgu are două volume publicate în România, Ciuma de sticlă (2000, Premiul Alexandru Odobescu al USR pentru debut în volum), o culegere de povestiri, și romanul Rețetarium (2006, Premiul AtelierKult 2007 și Premiul Vladimir Colin 2008). Ca editor a publicat trei antologii de dark fantasy, Vremea demonilor (2001), Cronicile sîngelui (2001) și Radharc (2005). Din 2004 este stabilit în Canada. În 2009 a avut prima publicare pe piața nord-americană, în antologia Ages of Wonder, de Julie Czerneda & Rob St. Martin.

Ești de șase ani în Canada, anul trecut ai vîndut prima povestire, iar aceasta a apărut într-o antologie care a stîrnit oarece vîlvă. Cum ai ajuns în Ages of Wonder și cum a fost primită povestirea ta în presa și în mediile SF de acolo?

AdAstra, convenția anuală de SF din Toronto, organizează de fiecare dată un atelier de scris, al cărui instructor este un scriitor profesionist. În 2007 instructorul a fost Julie Czerneda, autor canadian de hard SF, cu peste 12 romane. După ce s-a încheiat atelierul, am mers la o cafea și i-am povestit despre SF-ul românesc, despre ce scriu eu și care sînt obstacolele unui scriitor de altă limbă care vrea să publice în engleză.
Julie coordonează cîte o antologie anuală tematică pentru editura DAW Books. Pe lîngă autorii profesioniști invitați, Julie rezervă un loc în antologie pentru un începător, un scriitor nepublicat, pe care ea l-a cunoscut pe la vreun atelier de scris sau la vreo convenție, și l-a adăugat pe lista ei de autori interesanți și promițători. Se pare că după AdAstra 2007 am ajuns și eu pe lista lui Julie și astfel în primăvara lui 2008 am primit o invitație de a colabora la următoarea sa antologie tematică, Ages of Wonder.

Bineînțeles că Julie m-a pus în gardă că sîntem mai mult de cincizeci de candidați pentru locul debutantului și că deci nu am nici o asigurare în aventura asta. Am avut o lună să scriu o povestire originală pe tema dată. Am scris-o și i-am trimis-o ei și co-editorului ei de la acea antologie, Rob St. Martin. O lună mai tîrziu am primit un mesaj de la cei doi că am fost acceptat și că au fost impresionați (de fapt expresia a fost că i-am lăsat cu gura căscată) de calitatea povestirii. În primăvara lui 2009 a apărut antologia, iar eu am reușit să particip la lansarea din Toronto.

Pe parcursul lui 2009 au fost scrise mai multe recenzii despre antologia Ages of Wonder, în cîteva dintre ele aducîndu-se cuvinte de laudă și povestirii mele, Angels and Moths. Iar în primăvara lui 2010, Angels and Moths a ajuns pe lista celor mai bune povestiri ale anului 2009, listă întocmită anual de revista de critică și recenzii, Tangent Online.

Întrebare de baraj: se poate trăi din scris în Canada? Ce trebuie să scrii? Cît trebuie să vinzi? Ce trebuie să mai faci în afară de a scrie cărți?

În Canada se poate trăi din scris. Probabil că ar fi foarte dificil dacă limba oficială ar fi fost alta decît engleza, dar în condițiile actuale sînt o grămadă de scriitori care trăiesc din scris.

Trebuie să scrii cărți care să fie de interes publicului de limbă engleză din toată lumea și în special din Statele Unite. Ceea ce înseamnă că trebuie să scrii cărți comerciale. Chiar și ca scriitor „literar” cum sînt numiți aici, ori de „mainstream” cum le spunem noi, este recomandat să scrii cărți cu subiecte considerate „comerciale”, în sensul că apelează la gustul unei mase mai mari de oameni. Cuvîntul „comercial” nu se referă la scăderea calității literare a operei, la o vulgarizare a acesteia pentru a fi pe înțelesul tuturor. Se referă doar la temă, la subiect și în cele din urmă la intrigă.

După ce ai scris trebuie să-ți promovezi cărțile și să ieși în lume, să ai legătură cu cititorii, să participi activ la viața culturală a orașului tău, a țării tale și în cele din urmă a continentului tău, adică locurile unde ți se vor vinde cărțile.

În Canada, o carte care a vîndut mai mult de 4000 de exemplare este considerată un best-seller. În Statele Unite, cartea trebuie să vîndă peste 10 000 de exemplare pentru a intra la categoria de best-seller. Dacă ai reușit să vinzi acest minimum, atunci contractele cu editurile îți vor oferi șansa de a cîștiga binișor din cărțile tale. Pe de-o parte, scriitorii care trăiesc din scris aici vînd mult mai mult decît aceste minime, pe de altă parte „binișor” nu-i de ajuns, așa că majoritatea scriitorilor se implică într-o multitudine de alte activități care să le suplimenteze venitul provenit din cărțile lor. Activități care sînt însă încadrabile tot la meseria de scriitor. Doar cîteva exemple: scriitor în rezidență (atunci cînd guvernul te plătește regește să stai cîteva luni la dispoziția unei librării sau a unei școli, pentru a ține discursuri și ateliere de scris), instructor de scris (numai în Toronto sînt cîteva zeci de cursuri de scris în fiecare semestru), cuvîntări pentru evenimente culturale, editor la o revistă sau o editură, editor liber profesionist, recenzent, jurnalist etc.

(Interviu realizat de Michael Haulică)

Restul interviului (despre convenții, scriitori, cenacluri, dar și despre fandomul românesc) va apărea în două părți în Observator cultural (va putea fi citit vineri 27 august și vineri 3 septembrie pe site-ul revistei).