Ambiguitatea temporală conferă atemporalitate balansului dintre prezentul prins în bune pagini de proză realistă și istoria mitologizată. Personajul central, Zogru, definit în final drept “pulsul neștiut al lumii și fiorul morții”, este un gen de Goa’uld symbio (vezi SG1), spiritul indiferent la trecere manifestat în coji umane prizoniere ale temporalității care îl poartă în secvențe de timp și de existență, un gen de înger, dar și de vampir cu o conotație pozitivă.

(Mirela Roznoveanu despre romanul Zogru, de Doina Ruști, pe VETIVER. Aveți aici întreaga recenzie)

LATER EDIT:

Că tot pomeni voicunike de cele două prezentări ale cărții Doinei Ruști, hai să pun linkurile, că poate mai interesează și pe altcineva.

Dreamingjewel – Zogru (I): The sense of wow! (Biblioteca Babel, 30iulie 2009)
Dreamingjewel – Zogru (II): “Pulsul neştiut al lumii şi fiorul morţii” (Biblioteca Babel, 31 iulie 2009)
Michael Haulică – … și i-a spus ce i-o fi spus (Suspans.ro, nr.6, noiembrie 2010)