From the monthly archives: August 2010
Un nou roman de Carlos Luis Zafon a apărut la Editura Polirom. Romanul Marina, tradus de Ileana Scipione, a fost publicat în colecția Biblioteca Polirom.
Pagina cărții pe site-ul editurii aici (descriere și un fragment).
Despre carte, despre scriitor, cuvînt înaite și un fragment și pe Liternet.ro.
Alte romane de Carlos Luis Zafon apărute la Polirom: Umbra vîntului și Jocul îngerului.
„ Nici nu mai ştiu cînd anume a început să-mi placă BD-ul. […] Să fie nostalgia după fanzinele SF publicate în Craiova, cu totul surprinzător şi neaşteptat, în a doua jumătate a anilor `80 (Orion, desigur! ) în care Viorel Pîrligras, Dodo Niţă, Marian Mirescu ş.a. făceau proba unei măiestrii pe care BD-ul românesc încă nu a egalat-o?”
Adrian Cioroianu,
„15 ani de aventuri în spectrul vizibil”
Lettre Internationale nr. 60/2006
Orion nr. 3 a apărut în iulie 1989 şi s-a dorit un număr tematic, „Omul şi mediul”, conform editorialului din pagina 2, semnat de Gustav Wahl şi Dragoş Vasilescu. Şi coperta desenată de Viorel Pîrligras era sugestivă: un tip fuge de o plantă enormă care distruge un bloc cu mai multe etaje.
Acest număr este fără mari surprize. Găsim în paginile lui proze originale: „Carnaval în Babilon“, de Viorel Pîrligras, „Totul e în ordine“, de Victor Martin, „Columna“, de Mihai Grămescu şi „Ultima dimineaţă“, de Dragoş Vasilescu.
Traduceri: „Oraşul închis“, de J. G. Ballard, traducere şi ilustraţii de Marian Mirescu; „Moartea violetă“, de Gustav Meyrink, traducere de Gustav Wahl; „Cîmpiile de catifea“, de Anne McCaffrey, traducere de Smaranda Zănescu (fosta soţie a lui Radu Honga). Plus finalul romanului Cavernele de Oţel şi continuarea benzii desenate Barbarella.
La finalul romanului lui Asimov a apărut articolul meu „Universul Fundaţiei Asimoviene“, în care am trasat cronologia evenimentelor din romanele marelui scriitor şi mai ales, pentru prima oară, am făcut legătura între cele două mari cicluri ale sale: fundaţiile şi roboţii. Articolul va mai fi reluat şi în paginile SF ale ziarului Renaşterea Bănăţeană şi chiar ca postfaţă la romanul Fundaţia, editat de Nemira după schimbarea de regim.
În fine, apar şi două benzi desenate de Valentin Iordache, Mgl, Gucci & Corgi precum şi o BD creată special pentru revistă de Viorel Pîrligras, pe format A3, Clipe…, în care personajul principal este un alter-ego al autorului, proiectat în viitor, dar cu aceleaşi probleme ca în prezent.
În cadrul rubricii Galaxiile bidimensionale am prezentat universul grafic inedit al creatorului belgian François Schuiten: „Fascinaţia Oraşelor Obscure“. De asemenea am mai semnat partea a doua a articolului „Vlad Muşatescu – precursor al SF-ului“, în care am vorbit despre romanul său La Sud de Lacul Nairobi, apărut în 1946 la editura ABC din Craiova.
Ca o curiozitate, semnalez faptul că, în urma discuţiilor purtate cu Vlad Muşatescu despre acest roman, dînsul l-a rescris, modernizîndu-l, şi l-a publicat în 1997 la editura Aius din Craiova. Coperta a fost semnată de Viorel Pîrligras, iar bibliografia completă de mine. În 2002, la 3 ani după decesul cunoscutului scriitor, am publicat la editura MJM din Craiova volumul de corespondenţă Extravagantul Vlad Muşatescu.
La finalul revistei Orion, o pagină întreagă este dedicată răspunsurilor de la Ancheta SF propusă în numărul anterior, cu selecţiuni din cele peste 2.000 de scrisori primite la redacţie! Una dintre scrisori era semnată… Cristian Ionescu, viitor autor al unui monumental index al literaturii SF. Dar acest subiect îl vom dezvolta cu altă ocazie.
(VA URMA)
Site-ul Societății Europene de SF (ESFS) a afișat nominalizările la premiile Eurocon 2010, așa cum au venit ele de la delegații din fiecare țară participantă. Iată lista:
Best Author
Yana Dubinyanska – Ukraine
Heidrun Jänchen oder Michael K. Iwoleit – Germany
Vadim Panov – Russia
Juraj Cervenak – Slovakia (SK)
George Lazar – Romania
Bertil Mårtensson – Sweden
Clelia Farris – Italy
Guido Eekhaut – Dutch language, nominated by Belgium
Jacek Dukaj – Poland
Stephen Baxter – Great Britain
Yancho Cholakov – Bulgaria
Best Artist
Vladimir Chirkov – Ukraine
Stas Rosin – Germany
Zoltan Boros & Gabor Szikszai – Hungary
Martina Pilcerova – Slovakia (SK)
Alex Popescu – Romania
Nicolas Krizan – Sweden
Marvano – Dutch language, nominated by Belgium
Tomasz Baginski – Poland
Kalin Nikolov – Bulgaria
Best Translator
Andrii Porytko – Ukraine
Attila Németh – Hungary
Pavel Weigel – Slovakia (CZ)
Mihai Dan Pavelescu – Romania
Ylva Spångberg – Sweden
Piotr Cholewa – Poland
Vasil Velchev – Bulgaria
Best Magazine
“RBJ-Azimut” – Ukraine
SRSSF (http://www.srsff.ro/) – Romania, nominated by United Kingdom
Phantastisch – Germany
Website: fantlab.ru – Russia
Best website – SFportal.hu – Hungary
Pevnost – Slovakia (CZ)
Jules Verne-magasinet – Sweden
Nova SF – Italy
Bulgarian Fantastic Sculptures – Bulgaria
Best Publisher
“Teza” – Ukraine
Wurdack-Verlag – Germany
Agave Publishing – Hungary
Robert Pilch – Slovakia (CZ)
Millennium Press – Romania
Sam J. Lundwall – Sweden
Kramat – Dutch language, nominated by Belgium
Audiobook.pl – Poland
Newcon Press – Great Britain
Argus – Bulgaria
Best Promoter
H.L. Oldie – Ukraine
Louis Savy – United Kingdom
Margit Sárdi – Hungary
Robert Zittnan – Slovakia (SK)
Cristian Tamas – Romania
John-Henri Holmberg – Sweden
Ernesto Vegetti – Italy
Adam Radon – Poland
Kalin Nenov – Bulgaria
Encouragement Awards
Natalya Shcherba (author) – Ukraine
Karina Shainyan (author) – Russia
Tamás Csepregi – Hungary
Michal Ivan – Slovakia (SK)
Luciana Brîndusa Grosu – Romania
Maciej Guzek – Poland
Adrian Lazarovski – “Conquer The Bulgarians” – Bulgaria
Best Fanzine
Andromeda Nachrichten – Germany
Best fanzine – SFblogs.net – Hungary
Landet Annien – Sweden
esensja.pl – Poland
Starlighter – Bulgaria
Spirit of Dedication Artist
Lars Jacobsson – Sweden
Kalina Atanasova – Bulgaria
Best Dramatic Presentation
Theater “DEEP” – Ukraine
An author of a performance – Fredrik Edin, Martin Hultman, Stig Larsson
och Tarik Saleh för Metropia – Sweden
Best Web Project
“Zoryana Fortetsya” – Ukraine
Extras
European Grand Master: Andrzej Sapkowski – Nominated by Ukraine
Best Dmitry Mozhaev: Dmitry Mozhaev – Nominated by Ukraine (“???!!!” – editor…)
Subterranean Press s-a consacrat în rîndul editurilor de lux cu tiraje limitate la prețuri imposibile. Totuși, criza economică i-a obligat să se adereseze și publicului mai puțin pretențios, cu tot mai multe ediții hardcover de tip trade (uneori reeditate chiar în paperback). Prețurile au rămas relativ mari (duble față de hardcoveruri ale editurilor mari), dar cu discountul amazon se ajunge în zona 20-25 USD.
Vestea e cu atît mai bună cu cît aceste prețuri de austeritate se practică îndeosebi la volumele noi, cu proză originală și la compilații de tip best of, în timp ce standardele și prețurile high end se aplică mai ales la reeditări în condiții deosebite (autografe, versiuni revizuite și extinse). Deci amatorii de proză proaspătă, interesați de conținut mai mult decît de obiectele de colecție, au acces la o serie de volume deopotrivă interesante, importante și totuși arătoase. Dintre titlurile anunțate pentru 2010, se remarcă drept evenimente majore:
Daniel Abraham – Leviathan Wept and Other Stories. Prima culegere de autor al lui Abraham, un favorit al premiilor SF din ultimii ani, pînă acum accesibil doar prin antologii, își vede cele mai bune povestiri colectate în acest volum.
Terry Dowling – Amberjack. Un secret bine conservat al fantasticului, autor australian cu o carieră impresionantă (e autorul cu cele mai multe apariții în antologiile Year’s Best of ale lui Datlow și cele mai multe nominalizări din istoria premiilor SF australiene Ditmar), însă relativ necunoscut datorită publicării sale aproape exclusiv în ediții australiene, indisponibile în lumea largă. Pentru Occident, numele său a fost legat îndeosebi de activitatea de antologator – a editat volume definitive cu proza scurtă a lui Harlan Ellison și Jack Vance. Se pare că în următorii ani opera lui Dowling va fi reeditată intens pentru piețele occidentale, iar Amberjack (cu proza sa mai recentă) este doar începutul. O altă reeditare importantă (la PS Publishing) este Clowns at Midnight, deopotrivă roman de ficțiune și teză de doctorat a autorului, ilustrativă pentru tehnicile narative cercetate de acesta.
Thomas Ligotti – Songs of a Dead Dreamer. Volumul de debut obscur al unuia dintre cei mai secretoși, influenți și venerați autori din horror, recuperat după 25 de ani de trafic underground, într-o ediție larg revizuită și extinsă cu o serie de eseuri. Se pare că e primul dintr-un șir de volume menite să reabiliteze comercial un autor care pînă acum a fost vîndut mai mult prin canale alternative decît prin librării.
Continuă în 2010 și linia retrospectivelor de carieră: Best of Peter Beagle, Best of Larry Niven și volumul 5 din integrala Robert Silverberg (proza scurtă). Pentru 2011 s-a anunțat și inițierea unei integrale Philip K. Dick.
La acestea se mai adaugă o serie de nuvele hardcover (în jur de 16 USD pe amazon) – un format relativ pretențios alocat nuvelelor-eveniment:
Ted Chiang – The Lifecycle of Software Objects (cea mai lungă nuvelă din cariera lui Chiang)
http://www.amazon.com/Lifecycle-Software-Objects-Ted-Chiang/dp/1596063173/ref=sr_1_21?s=books&ie=UTF8&qid=1280656324&sr=1-21
Cherie Priest – Clementine (spin-off al romanului de succes Boneshaker)
Kage Baker – Nell Gwynne’s Scarlet Spy (premianta Nebula de anul acesta, reeditată și extinsă cu încă o povestire auxiliară)
Lucius Shepard – The Taborin Scale (un nou capitol din ciclul Dragon Griaule; s-a anunțat pentru 2011 și reunirea întregului ciclu într-un volum)
Brian Lumley – Necroscope: The Plague Bearer (un nou capitol din ciclul de romane vampirești Necroscope)
II. Denumirea de literatură Science- Fiction (S.F.)
Atestările de ultimă oră susţin ideea că prima utilizare a termenului science-fiction îi aparţine scriitorului englez William Watson, într-un articol de critică publicat într-o obscură revistă londoneză, în anul 1851. Pînă ca el să prindă, efectiv, în conştiinţa publicului şi a criticii literare, a trebuit însă să se scurgă un lung interval de timp. Treizeci de ani mai tîrziu, în 1888, fraţii Goncourt (Edmond Louis Antoine Huot de Goncourt şi Jules Lafred Huot de Goncourt) scriau în al lor “Journal 1851-1896″ următoarele: “Astăzi, Rosny mă îngrozeşte cu ideile lui de cărţi în care vrea să-i facă pe orbi să vadă cu ajutorul unui simţ frontal, pe surzi să audă cu ajutorul electricităţii etc., etc. O serie de cărţi fantastico-ştiinţifico-fono-literare (s.n.), un pic inspirate de Poe…” (29 iulie).
Trebuie să subliniem meritul deosebit al criticului şi istoricului literar Ion Hobana care, în a sa “Retrospectivă a anticipaţiei franceze”, intitulată “Viitorul a început ieri” (1966), susţinea paternitatea celebrei denumiri în dreptul numelui fraţilor Goncourt, contestînd afirmaţia oficializată în toate revistele de gen, care-l impunea în prim-plan pe americanul Hugo Gernsback (1884-1967).
Marele merit al acestuia din urmă, pe lîngă faptul că a reinventat denumirea, fără să cunoască jurnalul celor doi fraţi francezi, şi că a prescurtat-o într-o formulă uşor de reţinut, este acela că a impus-o în lumea literelor. În 1929 editează revista “Science Wonder Stories”, un fel de continuare a celebrei deja, în epocă, “Amazing Stories” (primul magazin dedicat exclusiv SF-ului, fondat în anul 1926). În editorialul primului număr, acesta utilizează conceptul de scientifiction, recunoscut ulterior de istoricii literari drept strămoşul direct al actualei denumiri.
Pînă în clipa botezului “oficial”, au fost folosite mai multe denumiri, destul de apropiate ca înţeles de cea actuală, deoarece toate se străduiau să delimiteze teritoriul literar al unor opere care au ca punct de plecare un anumit tip de fantezie artistică. Astfel, în SUA, au circulat (chiar şi multă vreme după 1929) termeni precum invention stories, different stories, impossible stories, scientific fiction. În principal, este vorba despre un alt gen de poveste, cu o logică diferită în privinţa curgerii timpului naratologic şi al celui subiectiv al personajelor, precum şi cu un sens particular al acţiunii propriu-zisse, care porneşte dintr-o realitate cvasi-cunoscută şi pătrunde trepidant într-un univers dominat, exclusiv, de o fantezie debordantă.
Europa aceleiaşi perioade pare mult mai determinată de cartezianism şi de rigiditatea zeiţei supreme în epocă – ŞTIINŢA. Alături de celebrele voyages extraordinaires, care delimitează universul operelor lui Jules Verne, întîlnim denumiri ca scientific romances, scientific fantasies, roman d’hypotheses, naucinaia fantastika, utopischer roman, fantascienza. Titulaturi ce aduc în prim-plan caracterul “ştiinţific” al naraţiunilor, fie că sînt ele fantezii, utopii, lumi fantastice sau doar ipotetice.
Cu toate că domină net deceniile IV, V, VI şi VII, denumirea de science-fiction nu mulţumeşte pe toată lummea, nereuşind, în mod evident, să acopere întregul spectru al creaţiilor premiate cu celebrele HUGO, APOLLO, NEBULA, JUPITER, LOCUS ş.a. În diferite ţări circulă, în paralel cu deja “învechita” denumire SF, denumiri personale, puse în circulaţie de autori de gen: conjectura raţională sau CORA (Pierre Versins), speculative fiction (Robert Heinlein), science-creation (Robert Jungk), literatura posibilului (Lino Aldani).
Trebuie să recunoaştem însă că nici una dintre ele nu statisface pe deplin, ocupîndu-se, în mod unilateral, de un anumit tip de creaţii, fiind deci din start mult prea specializate.
În ţara noastră, între 1884 şi 1949, au circulat şase denumiri, atestate în revistele ştiinţifice ale vremiii, unde se publicau şi opere cu caracter SF: roman matematic (1884), roman ştiinţific şi roman ştiinţific şi geografic (1897), povestire fantastico-ştiinţifică (1898), roman ştiinţific şi fantastic (1913) şi povestire astronomică (1914).
Se remarcă preferinţa pentru o coloratură “ştiinţifică” – matematic, ştiinţific, geografic, astronomic; romanul epocii se încadrează în atmosfera culturală generală, puternic marcată de străduinţele unui Constantin Dobrogeanu-Gherea sau cele ale lui Ioan şi Sofia Nădejde de a populariza, în rîndul maselor largi, ultimele descoperiri ştiinţifice şi tehnice.
Publicaţii precum “Revista şciinţifică literară Progresul” (1897), “Foaia populară” (1898), “Natura” (1905), şi foarte cunoscutul “Ziarul călătoriilor şi întîmplărilor de pe mare şi de pe uscat” (1897), fondat de Luigi Cazzavillan, ajută la încetăţenirea operei SF în rîndul cititorilor din ţara noastră şi pregătesc terenul pentru denumirea de literatură ştiinţifico-fantastică, impusă din anul 1949 de revista “Ştiinţă şi Tehnică pentru tineret”.
Începînd cu deceniul VIII al secolului XX, sub presiunea ideologiei comuniste, prinde să circule, în paralel cu mai vechea denumire de literatură de anticipaţie, şi aberanta formulare literatură de anticipaţie tehnico-ştiinţifică.
Deceniul IX a revenit la science-fiction-ul de tip clasic. Devenită neîncăpătoare pentru extrem de diversele formule şi experienţe mai mult sau mai puţin literare, denumirea tradiţională acoperă spaţiul unor formule de circulaţie restrînsă: ficţiune ştiinţifică, ficţiunea ştiinţei, ştiinţă şi imaginaţie, imaginar ştiinţific etc.
Ultima sosită în competiţie şi puternic impusă în fandomul românesc pare a fi denumirea de literatură alternativă, care, prin chiar accepţiunea semantică a termenului, se doreşte a fi altceva decît SF-ul clasic, cîmp de explorare şi exploatare a tot ceea ce poate fi noutate în acest domeniu, mereu nou prin el însuşi.
BIBLIOGRAFIE
Manolescu, Florin, op. cit., p. 7-13
Alternativ (fanzin SF)
Anticipaţia (revistă SF)
Cu cîteva zile în urmă (mai exact pe 31 iulie, exact cînd autorul împlinea 40 de ani) a apărut romanul The Abbey, versiunea americană a Abației lui Dan Doboș.
Romanul a apărut la Better Karma Publishing, iar în pagina cărții de pe Amazon.com avem următoarea prezentare:
Saint Augustine defined six periods of human life with the last being the Armageddon – when the armies of humans, lead by a Messiah who has again come down on Earth, will have to defeat the forces of evil. More than three thousand years after this prophecy was made, the Abbey is the only religious entity still standing. Radoslav, the Abbot who rules the Augustinian Order, knows that the Armageddon is about to break out soon but he can’t decide what will trigger it. It might be the first contact with an extraterrestrial civilization; it is possible that the attempt of imperial administration to replace the clones from the Agricultural Worlds with aliens will degenerate into a cosmic conflict; and the super-soldier sent to spy on the Abbey is also a great worry. As this fascinating, complex plot develops, it becomes clear that the final fight is not between good and evil, but between those who believe in God and those who decline Him. The Abbey offers a unique perspective on how religion could develop and evolve in a far-away future. Is humanity’s real purpose to protect God from reaching His own limits? The author offers daring hypotheses and original thinking in this multi-layered fantasy filled with spirituality and insight.
Cîteva rînduri la împlinirea vîrstei de 40 de ani, dar și despre evenimentul apariției cărții în SUA, pe site-ul lui Dan.
Încă o informație: coperta are la bază o ilustrație a lui Radu Gavrilescu.
Felicitări, Dane, și să fie (bine) primit!
Justin Cronin - THE PASSAGE - hardcover, 784 pagini, Ballantine Books, iunie 2010.
De cîte ori îmi cade în mînă un bestseller sau o carte promovată mult prea intens, sînt circumspect. Uneori chiar refuz lectura şi, poate, renunţ la ceva de valoare. Cînd am primit însă The Passage de Justin Cronin, mi-am propus să-mi înving prejudecăţile şi să citesc pînă la capăt masivul roman anunţat drept „cartea verii”. Nu-mi pare rău deloc că am făcut-o.
Povestea e destul de simplă. O agenţie guvernamentală secretă desfăşoară experimente pe deţinuţi condamnaţi la moarte, în încercarea de a crea o „armă vie” pe care să o poată utiliza în spatele liniilor inamicului. Subiecţii experimentului sînt infectaţi cu un virus descoperit undeva în America Latină, care îi transformă în fiinţe aproape nemuritoare şi cu o forţă supraumană. Experimentul scapă de sub control, iar subiecţii, transformaţi într-o specie de vampiri similară cu aceia din Molima lui Del Toro & Hogan, se răspîndesc pe teritoriul american şi încep asimilarea speciei umane.
Două generaţii mai tîrziu, o enclavă bine păzită pare a fi tot ce-a mai rămas din populaţia umană. Respectarea strictă a regulilor de siguranţă a fost singura modalitate prin care colonia supravieţuitorilor, urmaşi ai copiilor salvaţi din apocalipsul vampiric de către armata americană, a reuşit să se ţină departe de infectarea cu virusul care ucide nouă din zece persoane sau provoacă transformarea într-o fiinţă similară cu vampirii care stăpînesc acum, pe timp de noapte, întreaga Americă. Reducerea resurselor şi conflictele apărute în sînul micii societăţi aparent perfecte îi obligă însă pe cei mai hotărîţi dintre membrii ei să pornească la drum spre o destinaţie unde, speră ei, vor găsi o soluţie pentru a-şi salva semenii.
Nu are rost să aprofundez povestea aici. Ceea ce m-a marcat nu e povestea, ci descrierile unei Americi pustii care ascunde capcane la fiecare pas şi reacţia celor trăitori într-o colonie perfect izolată la întîlnirea cu ceea ce a fost vechea lume. Peisajul dezolant diurn devine un personaj în sine aici, iar ritmul cărţii se înteţeşte în părţile care descriu dezintegrarea subtilă a societăţii din enclavă. A treia parte a cărţii, cea care descrie călătoria, virează către fantastic pe alocuri şi, dacă m-a deranjat ceva la carte, acel lucru e aura mistică a unora dintre personaje şi, mai ales către sfîrşit, soluţiile niţel cam pripite, de tip deus ex machina, pe care le alege autorul.
Cartea lui Justin Cronin nu e originală. Se simte din plin influenţa lecturilor (de gen sau din afara lui). Sînt pasaje şi scene ce amintesc de The Stand al lui Stephen King, de I Am Legend a lui Matheson şi chiar de Molima lui Del Toro, imagini desprinse parcă din Mad Max (sau poate A Boy and His Dog a lui Harlan Ellison). Cruzimea şi violenţa unor scene ar putea oripila un cititor mai slab de înger.
Dar toate aceste lipsuri (inclusiv absenţa originalităţii) se compensează însă din plin prin calitatea scriiturii, prin intensitatea cu care lectura îţi întipăreşte în minte personajele extrem de bine conturate, prin peisajul suprarealist al unei Americi pustiite şi prin amploarea epică a construcţiei. The Passage fiind doar începutul unei trilogii, aştept cu nerăbdare următoarele segmente şi vă recomand cu căldură masivul volum.
PS: O interesantă comparaţie între The Passage, Molima lui Del Toro şi Dracula face Matt Staggs, aici.
…este din nou analizată de Mircea Coman pe blogul lui, Sciefientland, în însemnarea cu titlul Ficțiuni în miez de vară (1 august 2010).
Felicitări lui Mircea pentru inițiativa care a făcut din blogul lui o stație obligatorie pe harta turistică a sefeului nostru internetic.
Se aglomerează începuturile de lună, nu?
S.F. Doi se numește cel de-al doilea volum de proză semnat de Cristian-Mihail Teodorescu, apărut la Editura Bastion în urmă cu cîteva zile.
Lansarea volumului va avea loc marți 14 septembrie, ora 17.00, la Centrul Calderon, str.Jean Louis Calderon nr.39, sector 1, București.
Anul 2010 este anul reprinturilor pentru texanul Joe Lansdale, unul dintre părinţii splatterpunkului şi westernului horror. O serie de nuvele şi romane extrem de dificil de procurat şi traficate pînă recent la preţuri exorbitante sînt relansate în ediţii noi de tip antologic şi format trade.
Poate cea mai importantă dintre acestea, The Best of Joe Lansdale (Tachyon, 2010, tpb), este introducerea ideală în opera autorului, avînd în cuprins 6 proze finaliste ale premiilor Bram Stoker şi/sau World Fantasy, ambele nuvele ecranizate (Bubba Ho-Tep, Incident on and off a mountain road) şi o serie de povestiri care conferă volumului depotrivă statut de Best Of, Greatest Hits şi retrospectivă de carieră.
The Complete Drive-In (Underland, 2010, tpb) colectează pentru prima dată trilogia iniţiată cu romanul The Drive-In (finalist World Fantasy si Bram Stoker in 1989). La doar 11 USD (pe Amazon) e oferit un pachet de trei romane care pînă recent puteau fi achiziţionate doar la preţuri de anticariat (peste 200 USD împreună).
După acelaşi model, The Adventures of Ned the Seal (Tachyon, noiembrie 2010, tpb) va colecţiona cele două volume ale trilogiei (nefinalizate) avîndu-i ca eroi pe Jules Verne, Mark Twain şi Bill Hicock. Iniţial publicată doar în ediţii de lux Subterranean Press, trilogia a rămas incompletă, ultimul volum fiind amînat la un termen nedefinit.
Deadman’s Road (Subterranean, octombrie 2010, thc) va colecţiona ciclul de nuvele western horror, împreună cu romanul care le-a iniţiat (Dead in the West) avîndul ca erou pe reverendul pistolar Jedidiah Mercer.
În decursul ultimului an, Vintage Crime a reeditat în paperback+audio ciclul de romane redneck crime&mystery Hap and Leonard publicat neregulat pe parcursul a 20 de ani în 7 volume (în curînd 8), probabil opera de căpătîi (ca succes comercial) a autorului.
OFERTĂ: CĂRŢILE DIN 2012 CU 20% REDUCERE!
Numărul curent – ediţia print
