În presa internațională (inclusiv bloguri) au tot apărut, de le începutul anului, bilanțuri și liste ale celor mai bune cărți ale anului trecut.

Astfel, pe site-ul revistei Locus, Jeff VanderMeer (două premii World Fantasy și multe alte nominalizări ca scriitori și editor) și Adam Roberts (trei nominalizări la Premiul Arthur C. Clarke) își desemnează preferințele după chipul și asemănarea fiecăruia dintre ei.

Concluzia lui VanderMeer este că dincolo de tendințe și de tipare „e vorba despre fericita fragmentare a genului și consolidarea vocilor singulare. Nu există o coeziune, un punct de convergență, nu există o cale unică, și asta este o caracteristică dătătoare de speranță“.

Pe lista lui cu cele mai bune romane fantasy ale lui 2010 sînt autori mai puțin cunoscuți publicului român, autori care nu sînt producători de bestselleruri la foc automat, autori care ș-ar găsi drumul mai repede prin teritoriile mainstream decît prin cele ale genului. Pe primele trei locuri VanderMeer clasează romanele The Golden Age, al cehului Michal Ajvaz, The Narrator, de Michael Cisco și Redemption in Indigo, de Karen Lord (Premul William L. Crawford 2011 pentru acest roman de debut fantasy) . Printre ceilalți nominalizați se numără Felix Gilman, N.K. Jemisin, Richard Kadrey, Thomas Mullen, Nnedi Okorafor, Johanna Sinisalo și un singur autor publicat în limba română, Peter Straub.

Pentru ramura SF, Locus l-a invitat pe scriitorul britanic Adam Roberts să facă lista celor mai bune 10 romane apărute în 2010. El crede că în ultima vreme membrana care separă sefeul de mainstream este tot mai permisivă, și consideră asta a fi o veste bună. De asemenea, mai constată că sefeul e din ce în ce mai globalizat, romane excelente fiind scrise și în alte limbi decît engleza.

Printre romanele clasate de Roberts în Top 10 se află: Zoo City, de Lauren Beukes, The Dervish House, de Ian McDonald, The Quantum Thief, de  Hannu Rajaniemi (autor finlandez), Our Tragic Universe, de Scarlett Thomas, How To Live Safely In A Science Fictional Universe, de Charles Yu. Din nou, autori nepublicați la noi, cu excepția lui Scarlett Thomas (trecută totuși neobservată cu al ei roman Sfîrșitul domnului Y, apărut la RAO în 2009) și Ian McDonald (care are niște povestiri publicate prin antologiile lui Gardner Dozois de la Nemira).

Se pare că editurile românești au rămas încremenite într-o listă de autori, care se vînd, nimic de zis, dar care îi împiedică pe cititorii români să afle că, în ultima vreme, noțiunea de F&SF s-a mai schimbat, că apropierea de mainstream nu înseamnă acțiune palpitantă și idei digerate doar de fizicieni, informaticieni și ingineri, ci talent și pricepre în arta cuvintelor și a înțelesurilor de dincolo de ele, lucruri despre care se spune că sînt literatură.

Vremea în care inginerii scriau pentru ingineri, fie și SF, a trecut cam de mult, problema e să înțelegem și noi asta. Noi, cititori și editori deopotrivă.

Michael Haulică