Top coperte F&SF în 2012 (8): Michael Haulică

Michael Haulică, editor la Paladin şi Millennium, prozator, publicist, fost redactor-şef al publicaţiei de faţă, nu mai are nevoie de nici o prezentare, desigur. Dacă vreţi să ştiţi cu ce se ocupă Mike în acest moment, vizitaţi-i blogul sau citiţi interviul pe care i l-am luat luna trecută, aici. De data asta, i-am cerut să ne spună care au fost copertele F&SF din 2012 care i-au atras atenţia, în sens pozitiv sau dimpotrivă.

•

AŞA DA

1. John Scalzi – Povestea lui Zoe, pentru că numele autorului domină coperta, pentru că numele traducătorului este pe coperta I, fiind el (ea) autorul cărții în limba română, pentru că ilustrația îmi spune ceva despre carte și o văd de departe
2. Sebastian A. Corn – Skipper de interzonă, pentru că e amor la prima vedere, ilustrația SF, autor celebru, nu există motive să nu bagi mîna în buzunar după bani
3. Ștefan Ghidoveanu (ed.) – Cele 1001 scorneli ale moșului SF, pentru că îți vine să pui mîna pe ea, îți spune ceva și nici nu te întrebi dacă are legătură cu conținutul (la antologiile fără o temă dată e și greu de găsit așa ceva)
4. Dan Simmons – Drood, pentru atmosferă
5. A.R. Deleanu – Îmblînzitorul apelor, are aer de carte-cult, te îndeamnă să pui mîna pe ea în librărie, să vezi despre ce-i vorba. Ăsta cred că este scopul unei coperte.

AŞA NU

1. toate cărțile cu vampiri au parcă aceeași copertă, enormă lipsă de imaginație
2. Kevin J. Anderson (ed.) – Antologia Nebula 2011, pentru că ilustrația e kitchoasă, pentru că elemetele de pe copertă sînt peste tot, și sus, și jos, aliniate și central, și la stînga, și la dreapta
3. George R.R. Martin – Dansul dragonilor, ediția HC, pentru că ilustrația e excesiv de înghesuită, cu elemente pentru 3 coperte, poate fi motivul pentru care cineva a spus non multa sed multum
4. Philip K. Dick – Furnica electrică și E.A. Poe – Cărăbușul de aur și alte povestiri, mult prea tautologice
5. Sergiu Someșan – Apocalipsa după Ceaușescu și Radu-Ilarion Munteanu – Guerillă într-un cîmp cu maci. Pe bune?! De cuvîntul guerillă, care nu există în limba română, nu mai zic.