Orion

În primul rînd coperta era „colorată“ cu o culoare roşie, care apărea pe chenarul revistei şi pe mantia războinicului. În al doilea rînd revista îşi schimba subtitlul cu unul care o definea mult mai bine, „literatură şi artă ştiinţifico-fantastică“. În fine, pentru prima oară în România, o revistă edita un număr consacrat în întregime fanteziei eroice.

În pagina de editorial Viorel Pîrligras retrasează „coordonatele fanteziei eroice“, polemizînd un pic cu Florin Manolescu, autorul excepţionalului compendiu Literatura SF, asupra definiţiei „heroic-fantasy-ului“.

Mai toate prozele şi articolele publicate aici respectă tema revistei.
Proze originale:  „Bătălia Arbatului“, fragment din Campionul reginei Shaana cea dintîi dintre Cronicile lui Gondor, repovestite de Mihnea Columbeanu; „Construcţia“ de Mihail Grămescu.

Traduceri: „Taina cavalerului stelei albastre“, de Marion Zimmer Bradley, traducere de Gustav Wahl; Lumea lui Rocannon, de Ursula K. le Guin, traducere de Mihai Dan Pavelescu – ocupă tot caietul doi al revistei, împreună cu serialul BD Barbarella.

Articole de prezentare: „De la mit la basm, de la basm la SF“, de Anamaria Borlan; „Heroic Fantasy sau farmecul indiscret al kischului?“ (cum vă place) de Marian Mirescu; „Fantezia eroică în benzi desenate“, de D. Niţă (în cadrul rubricii Galaxiile bidimensionale);  „Zilele cenaclului Henri Coandă“, foto-cronică de Dragoş Vasilescu.

În pagina 3 este lansat un concurs de benzi desenate SF, cu temă la alegere, dar cu o planşă obligatorie după un scenariu dat. Argumentul concursului este semnat de D. Niţă, care face o trecere în revistă a concursurilor precedente de benzi desenate din anii `70, şi generaţia de desenatori care a rezultat.

Aproape 100 de tineri au trimis planşe la concurs dar, din păcate, rezultatele vor fi date publicităţii de-abia după 5 ani.

Înainte de revoluţia din decembrie 1989 a avut loc una mai mică (muuult mai mică, dar cu impact totuşi asupra cîtorva zeci de mii de cititori) în redacţia revistei Orion. Viorel Pîrligras părăseşte redacţia din cauza diferenţelor de vederi ireconciliabile dintre el şi Dragoş Vasilescu, privind construcţia revistei. El spera s-o impună în locul său pe Cristina Diloiu, dar bineînţeles, Vasilescu a luat acest fapt ca pe o glumă bună şi va scoate numărul 5 al revistei fără V. Pîrligras şi fără C. Diloiu.

Datorită originalităţii şi tirajului său uriaş (difuzat în toată ţara) prima serie a revistei Orion a avut un impact enorm asupra a zeci de mii de cititori, mulţi dintre ei ne-sefişti, care i-au păstrat un colţișor în memoria lor afectivă pînă astăzi (din păcate nu şi în bibliotecă, fiind tipărită pe o hîrtie proastă de ziar, nu s-a putut conserva foarte bine).

Mai mult decît atît, ea şi-a îndeplinit şi scopul financiar pentru care fusese aprobată apariţia sa, din beneficiul rezultat din vînzarea revistei s-au plătit salariile întregului personal al Teatrului Liric din Craiova pe un an de zile. Şi colaboratorii revistei au fost bine plătiți, cu sume cuprinse între o sută şi cîteva mii de lei, în funcţie de contribuţia fiecăruia.

Dar povestea revistei Orion nu se termină aici.

Dodo Niţă

Adrian Cioroianu,
„15 ani de aventuri în spectrul vizibil”
Lettre Internationale nr. 60/2006

Orion nr. 3 a apărut în iulie 1989 şi s-a dorit un număr tematic, „Omul şi mediul”, conform editorialului din pagina 2, semnat de Gustav Wahl şi Dragoş Vasilescu. Şi coperta desenată de Viorel Pîrligras era sugestivă: un tip fuge de o plantă enormă care distruge un bloc cu mai multe etaje.

Acest număr este fără mari surprize. Găsim în paginile lui proze originale: „Carnaval în Babilon“, de Viorel Pîrligras, „Totul e în ordine“, de Victor Martin, „Columna“, de Mihai Grămescu şi „Ultima dimineaţă“, de Dragoş Vasilescu.

Traduceri: „Oraşul închis“, de J. G. Ballard, traducere şi ilustraţii de Marian Mirescu; „Moartea violetă“, de Gustav Meyrink, traducere de Gustav Wahl; „Cîmpiile de catifea“, de Anne McCaffrey, traducere de Smaranda Zănescu (fosta soţie a lui Radu Honga). Plus finalul romanului Cavernele de Oţel şi continuarea benzii desenate Barbarella.

La finalul romanului lui Asimov a apărut articolul meu „Universul Fundaţiei Asimoviene“, în care am trasat cronologia evenimentelor din romanele marelui scriitor şi mai ales, pentru prima oară, am făcut legătura între cele două mari cicluri ale sale: fundaţiile şi roboţii. Articolul va mai fi reluat şi în paginile SF ale ziarului Renaşterea Bănăţeană şi chiar ca postfaţă la romanul Fundaţia, editat de Nemira după schimbarea de regim.

În fine, apar şi două benzi desenate de Valentin Iordache, Mgl, Gucci & Corgi precum şi o BD creată special pentru revistă de Viorel Pîrligras, pe format A3, Clipe…, în care personajul principal este un alter-ego al autorului, proiectat în viitor, dar cu aceleaşi probleme ca în prezent.

În cadrul rubricii Galaxiile bidimensionale am prezentat universul grafic inedit al creatorului belgian François Schuiten: „Fascinaţia Oraşelor Obscure“. De asemenea am mai semnat partea a doua a articolului „Vlad Muşatescu – precursor al SF-ului“, în care am vorbit despre romanul său La Sud de Lacul Nairobi, apărut în 1946 la editura ABC din Craiova.

Ca o curiozitate, semnalez faptul că, în urma discuţiilor purtate cu Vlad Muşatescu despre acest roman, dînsul l-a rescris, modernizîndu-l, şi l-a publicat în 1997 la editura Aius din Craiova. Coperta a fost semnată de Viorel Pîrligras, iar bibliografia completă de mine. În 2002, la 3 ani după decesul cunoscutului scriitor, am publicat la editura MJM din Craiova volumul de corespondenţă Extravagantul Vlad Muşatescu.

La finalul revistei Orion, o pagină întreagă este dedicată răspunsurilor de la Ancheta SF propusă în numărul anterior, cu selecţiuni din cele peste 2.000 de scrisori primite la redacţie! Una dintre scrisori era semnată… Cristian Ionescu, viitor autor al unui monumental index al literaturii SF. Dar acest subiect îl vom dezvolta cu altă ocazie.

(VA URMA)

Dodo Niţă