Pe blogul său, Dario Pecarov l-a luat la întrebări pe Ciprian Mitoceanu. O bună ocazie ca să aflăm cîte ceva despre cum scrie, pentru cine scrie şi ce scrie autorul romanelor Colţii, Amendamentul Dawson şi În sîngele tatălui:

Răbdare, perseverenţă şi o atitudine pozitivă. acestea sunt ingredientele unei reţete reuşite. Cât despre procesul de scriere… Acesta este cu totul altă poveste. În primul rând, pot spune că am început infinit mai multe proiecte decât am finalizat. De regulă, ce nu pot finaliza în zece zile, rămâne pe altă dată. Şi tot ca o regulă, poveştile pe care le-am scris repede, dintr-o suflare, cum s-ar spune, au fost cel mai bine primite, apreciate. Intensitatea momentului creativ are un cuvânt greu de spus asupra calităţii finale.

Sebastian A. Corn – autorul romanelor Skipper de Interzonă şi Adrenergic! – a fost invitatul lui Ştefan Ghidoveanu la emisiunea Exploratorii Lumii de Mîine din 11 mai. Emisiunea poate fi ascultată online, aici.

Eugen Lenghel critică o scriere… critică de pe blogul lui Florin Pîtea, ce are drept subiect o carte de… Eugen Lenghel. Încurcat, nu? Ar cam fi… Avem aşadar un autor (Eugen Lenghel) care îl suspectează pe un alt autor (Florin Pîtea) că îi subminează prestigiul în conformitate cu principiul enunţat din start: „Lucrurile bune nu se tac şi mai ales concurenţa trebuie terminată”. Şi, pe un spaţiu mai întins chiar decît cronica lui Pîtea, demontează cu osîrdie aparentele reproşuri. Se simte că Eugen Lenghel se află încă la debut: pentru o cronică, fie ea favorabilă sau dimpotrivă, se mulţumeşte fără nici un comentariu suplimentar. Nicidecum nu se enunţă concluzii apocaliptice de genul:

în România, oricât de puţini scriitori ar fi, tot trebuie să se măcelărească între ei. Concurenţa se manifestă acut, la simpla privire în oglindă. Doi deja sunt prea mulţi. Trei se bat pe unicul cititor de autori români. Patru… este catastrofă.

N-ar fi fost oare mai simplu de concluzionat că lui Florin Pîtea pur şi simplu nu prea i-a plăcut cartea şi că, pînă la urmă, literatura e o chestiune de gusturi? Se pare că nu şi că – în opinia lui Eugen Lenghel – era musai-musai de găsit o intenţie malefică într-un text care, la urma urmei, se încheie cu o urare de bine:

Autorul şi editura merită felicitări pentru o carte realizată la un nivel decent, iar cititorii pot spera că volumul următor al domnului Eugen Lenghel va fi şi mai bun.

Proliferează în spaţiul online un tip de tămîieri hiperbolice care, după părerea mea, nu folosesc nimănui. Cel mai recent exemplu l-am găsit într-o cronică a lui Cătălin Badea-Gheracostea la Senzoriada, cel mai recent volum de proză al lui Cristian M. Teodorescu. Scrie CBG, în deschidere:

Cristian-Mihail Teodorescu este singurul autor român de ficţiune speculativă care a fost nominalizat la Grand Prix de LImaginaire

Fals. Cristian M. Teodorescu NU a fost – din păcate! – nominalizat la Grand Prix de l’Imaginaire, deşi s-a aflat pe lista scurtă din care au fost selectate nominalizările. Anterior, am mai auzit despre Lucian Merişca, nominalizat, chipurile, la Hugo în 2008. Am studiat lista cu nominalizări şi – surpriză! – nu l-am găsit. Şi-am mai auzit şi de Ovidiu Bufnilă cum c-ar fi spart topurile SF din America (surpriză: nu le-a spart!). Tare-aş fi curios în ce măsură atare exemple flagrante de false advertising ajută la vînzări. Şi aş mai fi curios să aflu de ce autorii în cauză se complac în situaţia de-a fi lăudaţi pentru fapte ce nu le sînt imputabile.

HNU

 

2 Responses to Scurte

  1. […] dat azi cu părerea privind oarece chestiuni de false advertising, aici. Şi, încercînd să desluşesc de unde provin afirmaţiile în cauză (cu Cristi Teodorescu […]

  2. Valmon says:

    Eu n-am vazut autor roman care sa suporte cronicile negative. Imediat se simt datori cu un contra atac!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>