Retrospectiva Gaudeamus 2012 (6): Editori şi scriitori

Trei dintre editorii de F&SF au fost prezenţi la Gaudeamus şi în calitate de autori. Valentin Nicolau, Bogdan Hrib şi Michael Haulică şi-au întîlnit cu această ocazie cititorii, într-o ipostază care, categoric, le-a dat emoţii mai mari decît aceea de editori.

Valentin Nicolau, „tăticul” Nemirei, şi-a lansat sîmbătă, 24 noiembrie, cele mai recente volume. E vorba, în primul rînd, de culegerea de teatru Păstrează copia şi nu uita originalul, care reuneşte şapte piese scurte inspirate din cotidianul nostru cenuşiu:

Am adunat într-un volum schiţele dramatice care nu depăşesc o oră de joc. Monolog, duet, cvartet… Exerciţii dramatice în situaţii-limită, cu resurse de scenă reduse la minim, poveşti scurte, dar de mare intensitate. Tocmai bune pentru teatrele independente. (Valentin Nicolau)

„Comediografiile politice” din România feudelor târzii sînt însemnări şi articole scrise sub imperiul evenimentelor politice româneşti din mai 2010 şi pînă în octombrie 2012. E vorba de piese de atitudine, în care autorul nu-şi ascunde parti-pris-ul. Sînt texte de impact, care au făcut carieră pe Facebook de-a lungul tumultuosului an curent. Laolaltă, avem în acest volum o cronică subiectivă – şi foarte bine scrisă – a evoluţiei României în ultimii ani ai epocii Băsescu. În ce mă priveşte, deşi nu îi împărtăşesc simpatiile politice, îl voi citi mereu pe Valentin Nicolau – cronicarul politic – cu respect, fie şi numai datorită atitudinii verticale dovedite în consiliul de administraţie al televiziunii, unde s-a opus zadarnic demolării TVR Cultural.

•

Alt editor-scriitor, Bogdan Hrib (întemeietor al Tritonicului), şi-a lansat vineri, pe 23 noiembrie, cel mai recent roman. Ultima fotografie a apărut la Cartea Românească şi, spre deosebire de romanele anterioare ale lui Bogdan Hrib, nu e un policier. În Ultima fotografie, Bogdan Hrib se scrie în mare măsură pe sine, fotograful, călătorul, îndrăgostitul de spaţii exotice.

Ce faci când peste câteva săptămâni împlineşti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut şi nu mai crezi în nimic? O călătorie lungă pe o navă de croazieră, înconjurat de lux şi de necunoscuţi, poate fi o soluţie? Alexandru Zaharia, fost fotoreporter şi fost proprietar de agenţie de publicitate, crede că da. Crede că se poate pierde printre cei 2000 de pasageri, că îşi poate căuta salvarea în anonimat şi în singurătate… Greşeşte.

•

Last but not least, Michael Haulică s-a înfăţişat pasionaţilor de lectură de la Gaudeamus nu doar în calitate de editor (la Paladin şi Millennium), ci şi în calitate de scriitor. Transfer, romanul modular prezentat de Bogdan Alexandru Stănescu (alt editor-scriitor!) la lansarea de sîmbătă, 24 noiembrie,adună între coperte patru poveşti din Macondo-ul său urban post-cyberpunk care este Inandul, un spaţiu fabulos şi totuşi atît de familiar.

Conceptul de transfer, trecerea în corpul altui om, contra cost, o prostituție dusă la paroxism, distracție a celor bogați (în circumstanțele sale safe), dar și a celor săraci (pe piața neagră), nu este altceva decît o deghizare sub hainele scifi a unui fenomen identificabil în 70% din apartamentele bucureștene. Fie că vorbim despre RPG-uri, fie că vorbim despre bloggeri care nu-și asumă propria identitate. Pierderea identității, cu varianta sa extremă din acest volum, nu mai este de mult o umbră a viitorului. Iar pentru a fi anticipat acest lucru, William Gibson merita, într-adevăr, acest monument pe care i-l ridică Michael Hăulică. Aș putea merge atît de departe încît să afirm că Transfer e o carte realistă (și mi-aș putea susține afirmația cu argumente destul de puternice), iar ceea ce-i conferă stranietatea sînt tocmai elemente despre care în ziua de azi mai mult vorbim, fără a mai avea o bază reală. (Bogdan Alexandru Stănescu)

HNU