On the Steel BreezeCred că de mult nu mi s-a mai întâmplat să citesc două cărţi consecutiv în acelaşi registru, cum au fost Proxima şi On the Steel Breeze. De obicei alternez – voit şi uneori puţin forţat – SF-ul, fantasy-ul, mainstream-ul sau non-fiction-ul. Însă în octombrie, intrând pe ultima sută de metri înaintea examenului de specialitate, l-am ales pe Reynolds după Baxter şi nu am regretat, pentru că nimeni nu te poate scoate mai bine din realitate decât scriitorul britanic. Datorită lui, nopţile mi-au fost bântuite de spaţiul cosmic, nu de miile de pagini de cardiologie.

Deşi On the Steel Breeze a fost anunţată ca o continuare la Blue Remembered Earth, aceste două cărţi sunt la fel de legate între ele ca acelea din universul Revelation Space. Este o tehnică destul de parşivă, până la urmă, să-ţi închei volumele unei serii într-un cliffhanger, dar spre meritul său, Reynolds nu a folosit-o niciodată. On the Steel Breeze este al doilea volum al seriei Poseidon’s Children, dar se poate citi fără niciun fel de problemă chiar dacă n-aţi citit prima carte, e o poveste de sine stătătoare.

Dacă în Blue Remembered Earth i-am însoţit pe fraţii Geoffrey şi Sunday Akynia în aventurile lor prin Sistemul Solar, personajul principal din On the Steel Breeze este Chiku, fiica lui Sunday. Însă Chiku, printr-o tehnologie specială de clonare, s-a multiplicat în trei clone identice fizic şi mental, fiecare plecând apoi pe câte un alt drum: Chiku Yellow a rămas pe Pământ, Chiku Red a plecat în urmărirea bunicii lor în afara Sistemului Solar, iar Chiku Green s-a îndreptat, împreună cu milioane de alţi colonizatori, spre Crucible, o planetă propice vieţii umane, care conţine un uriaş artefact extraterestru.

Dacă Blue Remembered Earth povestea despre cum s-ar putea coloniza Sistemul Solar în următoarele sute de ani, despre cum omenirea ar putea rezolva problemele Pământului pentru a scoate apoi capul prin lumea largă, On the Steel Breeze se întreabă dacă şi cum s-ar putea naşte o Civilizaţie Galactică, într-un univers în care nu există viteze mai mari decât cea a luminii.

Poveştile cu viteze superluminice au fost aproape epuizate de către scriitorii de science-fiction. Din fericire, scriitori precum Reynolds, McAuley, Stross sau Robinson s-au aplecat serios asupra vitezelor subluminice. În On the Steel Breeze, faptul că navele cosmice se pot deplasa cu maxim câteva zeci de procente din viteza luminii, departe de a îngrădi povestea, o deschide de fapt spre posibilităţi minunate care nu au fost explorate până acum în science-fiction.

Deși cu o intrigă mai puţin zgomotoasă decât cărțile seriei Revelation Space, On the Steel Breeze este încă un roman scris de Reynolds care va fermeca şi încânta cititorii. Povestea e centrată în jurul unei fascinante întrebări: este posibil ca o Civilizație Galactică să se nască într-un univers ca al nostru, unde călătoria cu viteze mai mari decât cea a luminii nu este posibilă? Răspunsurile sunt chiar mai interesante decât întrebarea, și arată că subgenul space-opera poate să fie încă proaspăt şi interesant

Tudor Ciocârlie

Alastair Reynolds – On the Steel Breeze – 496 pagini, hardcover, ISBN 9780575090460, Gollancz, septembrie 2013.

 

7 Responses to Recomandarea doctorului: doza anuală indispensabilă de Reynolds

  1. CRISTIAN SEDLACEC says:

    Citesc acum 2312 de Kim Stanley Robinson.Atat in trilogia Marte cat si in 2312 se duce tehnologia la extrem:lifturi spatiale, nave interplanetare cu propulsie prin fuziune nucleara ,teraformarea planetelor,inginerie genetica ,etc.Acestea sunt perfect posibile in viitor(mai putin teraformarea) deoarece se bazeaza pe legi ale fizicii cunoscute si verificate.Mai ramane partea de optimizare si de control a acestor tehnologii.Probabill (dau cu parerea ca nu am citit) ca si Alstair Reynolds face acelasi lucru.Ma intreb ce vor zice cei care vor trai in 2312 cand vor citi cartea lui Kim Stanley Robinson.
    Eu cred ca vor zambi si vor zice”ce naivi au fost inaintasii nostrii”.Omul nu cred ca va porni spre stele pana cand nu va avea tehnologia necesara.Chiar in acest secol vreau sa cred ca vom descoperi legi al fizicii pe care acum nici nu ni le imaginam.Poate chiar acceleratorul LHC sau viitorul ILC vor face acest lucru.Peste 200 de ani vom siguri ca omul va depasi viteza luminii la fel cum suntem acum ca vom avea nave cu propulsie prin fuziune.Pana atunci aceste carti reprezinta o lectura excelenta.Alstair Reynolds este sau va fi tradus in limba romana

    • Tudor says:

      Din pacate in acest moment nu exista nicio farama de speranta ca vom putea depasi vreodata viteza luminii. De fapt tot ceea ce stim despre univers in acest moment ne spune ca o nava spatiala nu va putea depasi niciodata viteza luminii. Iar daca vreodata se vor descoperi legi ale fizicii care sa permita viteza luminii, ar insemna sa se rescrie in totalitate cam tot ceea ce reprezinta matematica-fizica. Si o astfel de rescriere nu a exista niciodata in istoria omenirii de cand omul a inceput sa foloseasca metoda stiintifica. Dar sa vedem. Poate daca se va produce singularitatea tehnologica, se vor naste si tehnologii aproape miraculoase.

  2. Valmon says:

    Ai putea sa pastrezi recomandarea doctorului ca titlu de rubrica.

  3. Horia says:

    @Valmon: Buna idee! @Tudor: ce zici?

    • Tudor says:

      No problem. Atata timp cat e clar ca aceasta recomandare nu are nicio legatura cu Legamantul lui Hipocrate :)

  4. Ben Ami says:

    ai putea sa pastrezi orice scrie cu titlu de rubrica :)

  5. […] On the Steel Breeze de Alastair Reynolds (Poseidon’s Children #2) (SF) […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>