Numărul 2 a apărut la sfîrşitul lui februarie 1989. De-acum înainte Orion va fi titlul revistei, în timp ce Orfeu devine subtitlu. Coperta înfăţişează un extraterestru simpatic care citeşte cu cei trei ochi ai săi revista Orion, în care este anunţată – cu litere groase – invitata de onoare: Barbarella.
În caseta redacţională apare şi numele Cristinei Diloiu, traducătoare din limba franceză şi soţia lui Florin Mihai Diloiu, ale cărui ilustraţii continuă să fie publicate în paginile revistei.
În pagina 2 putem citi un articol de Octav Lazăr despre revista Orion… cea de la începutul secolului XX, editată de Victor Anestin. Este antamat un dialog cu cititorii, aceştia fiind invitaţi sa răspundă la un sondaj de opinie, de genul „De ce vă place literatura SF?” „Ce-i reproşaţi literaturii SF?” „Ce părere aveţi despre Orion?” etc.
În pagina 3 proza „Imagiconul“ de George Henry Smith, traducere de D. Mănescu, este ilustrată de Viorel Pîrligras cu două pămîntence frumoase foc, îmbrăcate în costumul Evei şi cu nurii bine puşi în evidenţă – o altă premieră într-o revistă SF (şi într-o revistă în general, în epoca comunistă).
Urmează proze româneşti: „Povestiri cu mutanţi“, de Radu Honga, „Spaţiul de joc“, de Dragoş Vasilescu, „Cap de ţap la marginea pustiului“, de Viorel Pîrligras, „Fapt divers“, de Mihai Cranta, „Vînătorii de grauri“, de Mircea Liviu Goga.
Traducerile sînt şi ele diverse: „La marginea oceanului, unde se termina pămîntul“, de Olga Larionova, traducere de Cristian Tamaş, „Simulant!“, de Michel Jeury, traducere de Viorel Pîrligras, „Dragoste de vacanţă (cu clar de lună, viori şi tot tacîmul)“, de Pierre Pelot, traducere de Cristina Diloiu, „Lînceda noapte de marţi“, de Robert A Lafferty, traducere Dan Iordache. Continuă romanul în serial Cavernele de Oţel.
Benzile desenate sînt realizate de treimea craioveană: Drumul de aici e drept, de Marian Mirescu, Bateţi computerul, de Valentin Iordache, Mitul, de Viorel Pîrligras – o parodie intergalactică a Arcei lui Noe, desenată în 1981. Începe să fie publicată, în serial, banda desenată Barbarella, de Jean Claude Forest.
Apărută în 1962, în revista V-Magazine, Barbarella, una dintre cele mai erotice „personaje de hîrtie”, îşi cîştigă notorietatea datorită lui… Jane Fonda, care o interpretează în 1968, în filmul realizat de soţul său, Roger Vadim. În nebunia revoluţionară a anului 1968 francezii redescoperă banda desenata originală, care va deveni un produs cult al anilor ’60, iar Forest, încurajat de neaşteptatul succes, va produce mai multe urmări… desenate.
Douăzeci de ani mai tîrziu, hazardul a făcut ca Viorel să vadă la televiziunea sîrbă filmul, dar să-i şi cadă în mînă albumul de benzi desenate cu Barbarella. Aşa încît a îndemnat-o pe Cristina Diloiu s-o traducă în româneşte şi a publicat-o în revista Orion. Nu ştiu dacă aveţi idee de „revoluţia” culturală, şi mai ales de moravuri, din Franţa anilor ’60, dar mai mult ca sigur puteţi să comparaţi Barbarella cu oricare din BD-urile publicate pe ultima copertă a revistelor Cutezătorii sau Luminiţa. Efectul a fost „devastator” pentru liceenii sau studenţii care eram atunci!…
Iar Viorel a ştiut sa aplice reţeta revistei Vaillant, de a ţine captiv publicul cititor, prin publicarea unor poveşti în serial, indiferent dacă sînt scrise (Cavernele de Oţel) sau desenate (Barbarella).
În fine, în cadrul rubricii de film apar două articole, „Filmul şi mitul ştiinţific“, de Marian Mirescu, şi „Cinema de groază“, de Gustav Wahl, iar la Galaxiile bidimensionale un articol despre „Banda desenata craioveană“, o entitate informală, formată din trei prieteni, tineri şi entuziaşti creatori de SF şi de BD: Valentin Iordache, Marian Mirescu şi Viorel Pîrligras.
Iar în ceea ce mă priveşte, mai semnez un articol, „Vlad Muşatescu, precursor al SF-ului“, aflat sub puternica impresie a romanului Bobby Felix cel Frumos şi motocicleta BMW (apărut în 1942 la editura ABC din Craiova), pe care tocmai îl citisem din biblioteca autorului.
Ca o concluzie, se poate uşor observa că revista este „ţinută în spate” mai ales de doi oameni, Viorel Pîrligras şi Marian Mirescu, amîndoi semnînd traduceri, benzi desenate, ilustraţii, proze (V.P.) sau articole (M.M.) originale. Viorel este însă cel care face sumarul numărului, selecţia şi corectura textelor, macheta revistei şi, mai ales, desenează coperta personalizată a revistei.
(va urma)
Cartea săptămînii
Numărul curent – ediţia print
