Anul 2013 a început frumos la Nemira, cu apariţia numărului 2 al revistei CPSF-Anticipaţia, apariţie pe care am semnalat-o deja, aici. Ianuarie ne-a adus şi o continuare mult-aşteptată: cel de-al treilea volum al seriei Temeraire de Naomi Novik, Războiul pulberii negre, în traducerea Laurei Bocancios. La capitolul reeditări, am salutat apariţia într-un singur volum (1200 pagini!) a romanului Oraşul bîntuit de Stephen King, un uriaş hardcover în formula grafică elegantă a seriei de autor inaugurată anul trecut; traducerea e a lui Mihnea Columbeanu.
Pentru luna februarie, Nemira anunţă trei traduceri inedite, cu autori unul şi unul:
Paolo Bacigalupi – Fata modificată – roman recompensat cu premiile Nebula, Hugo, Locus, Compton Crook, Seiun, John W. Campbell Memorial, Kurd Lasswitz
Emiko este o frumoasă creatură artificială, o fiinţă tehnologizată, programată să satisfacă fanteziile unui om de afaceri din Kyoto, pe care l-a cunoscut într-un Bangkok dintr-un timp viitor. Povestea ei este povestea oamenilor noi, jucării ale bogătașilor dintr-un viitor care-ţi dă fiori. Ce se întîmplă atunci cînd caloriile devin valută? Dar atunci cînd terorismul bio devine o armă a corporaţiilor, iar omenirea se pregătește de o epocă postumană? Paolo Bacigalupi a scris unul dintre cele mai apreciate romane SF din secolul XXI. Traducerea romanului îi aparţine timişoreanului Alexandru Maniu.
Gardner Dozois (editor) – The Year’s Best Science Fiction / volumul 7
Dozois este singurul editor care a fost onorat cu 15 Premii Hugo (record absolut). Între 1984 si 2004 a editat prestigioasa revistă Asimov’s Science Fiction. După retragerea de la conducerea editorială a acestei publicaţii, a devenit editorul seriei de antologii The Year’s Best Science Fiction, publicată anual începînd din 1984 şi considerata o „venerabila instituţie” a SF-ului. Traducerile povestirilor din acest volum sînt realizate de Oana Chițu, Marian Truţă, Maria Drăguţ, Cătălin Constantinescu, Alexandra Voicu.
Orson Scott Card – Din nou pe Pămînt
Al patrulea volum al seriei Întoarcerea acasă se concentrează asupra călătoriei spre planeta Pământ. Conflictul dintre Nafai, conducătorul expediției, și fratele lui, Elemak, reizbucnește și se intensifică. Urmează o revoltă în spațiu, iar violențele se țin lanț. „O carte în care acțiunea este la ea acasă, un roman cu multe fire, în care se observă calitățile cunoscute ale literaturii lui Orson Scott Card: personaje bine construite și o poveste ce propune teme complexe, de natură morală.” (Publishers Weekly)
11 Responses to Noutăţi la Nemira: ianuarie-februarie 2013
Leave a Reply
A APĂRUT!
GALILEO ONLINE ÎN 2013
GALILEO: EDIŢIA TIPĂRITĂ
GALILEO ONLINE ÎN 2012
GALILEO ONLINE VĂ RECOMANDĂ
O OFERTĂ DE NEREFUZAT LA ELEFANT.RO
CITIŢI-NE PE HÎRTIE!
READ US IN ENGLISH!
CITIŢI-NE PE E-READER!
TOTAL VIZITATORI:
Ma doare parul! Fata ce?!
Nici macar synopsis – ul nu l-au nimerit…
Anul 2013 incepe bine la Nemira, chiar foarte bine.
Sper sa o tina tot asa.
Sunt curios cum e traducerea lui The windup girl. Astept o parere inainte de a o cumpara.
Exact asta ma intrebam si eu.
Si sunt curios de traduceri si la celalte noutati.
@Vlad & Skandalouz: Am mai lucrat şi eu cu Alex Maniu (a tradus nişte poveşti pentru MB) şi lucrează frumos şi curat. Sînt toate şansele să fie o traducere faină. Păcat însă de ilustraţia aia kitschoasă… That is sooooo nineties…
Păi, titlul e Windup Girl. Care înseamnă ceva anume, wind up, adică:
Translations
[show ▼]to end up; to arrive or result
[show ▼]to conclude, complete, or finish
[show ▼]to tighten by winding or twisting
[show ▼]to excite
[show ▼]to play a prank, to take the mickey or mock
[show ▼]to dissolve a partnership or corporation and liquidate its assets
Acu, pentru cine a citit măcar sinopsis-ul cărții, e clar că scriitorul a ales expresia asta cu un anume scop, că descrie atât personajul fetei, cât și destinul ei concret din carte. E evident că omul s-a gândit destul de adânc până să născocească titlul ăsta. La fel de evident e că traducătorul nu s-a gândit. Și asta se întâmplă de la titlu. Pe bune, e ca și cum prima gură din senviș are gust de cauciuc, nu-ți mai vine să continui să mănânci.
De ce au toate senvișurile de la metrou gust de cauciuc?
Până și Fetiță Cu Cheiță era mai potrivit pentru intenția autorului și pentru sensurile expresiei folosite. Asta așa, la repezeală.
Și ce aveți toți cu coperta? Cartea tratează superficial și senzaționalist problemele femeilor și ale altei culturi, ca să spună povestea unor bărbați. Coperta e o imagine libidinoasă cu o femeie ultra-sexualizată aparținând altei culturi, desenată de un bărbat. Care e incongruența?
Traducătorii nu trebuie evaluaţi după traducerea titlurilor. În privinţa asta, editurile fac de foarte multe ori schimbări fără să-i ceară părerea.
Cât despre forma tipărită a traducerii în sine, fie ea bună sau proastă, o parte din merit sau din vină îi aparţine redactorului.
Traducătorul poate fi evaluat în mod corect numai de cei care i-au citit traducerile neredactate.
Absolut de acord în privinţa titlului. În rest, oricît de bun ar fi un redactor, din rahat nu poate face bici… aşa cum nici un redactor slab nu poate sa strice iremediabil o traducere geniala.
Ah, deci editura e până la urmă responsabilă, nu traducătorul sau redactorul.
Două precizări din partea altui traducător: uneori, editura aproximează un titlu de carte pentru a înregistra contractul și a cere cipul, chiar înainte ca traducătorul să fi apucat să dea cu ochii de carte. Mai sînt și deja-cunoscutele situații în care titlul cărții trebuie să se potrivească musai cu titlul tradus al filmului făcut după ea, indiferent cît de stupid ar fi el. Și mai sînt situații în care traducătorul este sărit în luarea deciziei asupra titlului.
Pe de altă parte însă, sînt de părere că traducătorul trebuie să solicite și să revizuiască textul redactat, nelăsînd să apară nici o modificare aiurită. Chit că asta înseamnă încă vreo 25-30% în plus la muncă, plătită cu zero bani, zero lei. Dacă eu sînt dispusă să fac munca asta suplimentară, să fie și editura dispusă să mai aștepte două-trei zile. Dacă nu, colaborarea se încheie instantaneu.
Desigur, fiecare are modul lui de lucru, eu doar l-am împărtășit pe al meu, n-am zis că-i ză best. Dar pînă acum m-a scutit de multe surprize neplăcute, pe de o parte, iar pe de altă parte am și învățat unele lucruri urmărind fiecare modificare a textului, că nimeni nu-i infailibil.
Francezii au tradus-o La Fille Automate , mergea si la noi!