Nautilus 60, ianuarie 2013

A apărut noul număr al revistei Nautilus, cel care încheie cel de-al cincilea an de apariţie neîntreruptă a revistei electronice care apare sub egida editurii Nemira. Din acest număr am reţinut drept punct de interes maxim editorialul optimist al lui Marian Truţă, actualul editor al revistei, care trece în revistă întîmplările anului abia încheiat şi conchide:

Avem semne care ne arată că avem potenţial. Am remarcat autori noi, cu certe calităţi (Catalin Cofaru, Teodora Matei, Narcisa Stoica), am avut confirmarea unor autori deja publicaţi, online sau pe print (Ben Ami, Ioana Vişan, Liviu Surugiu, Diana Alzner), de cei consacraţi nici nu mai aduc aminte… Avem autori care au întredeschis uşa prin Europa sau prin lume (Liviu Radu, Cristian M. Teodorescu, Michael Haulică), avem voci critice de o calitate indiscutabilă (Mircea Opriţă, Cătălin Badea Gheracostea), avem promotori şi activişti neobosiţi (Cornel Secu, Viorel Pîrligras, Cristian Tamaş), avem edituri care ard de nerăbdare să publice autori români (Nemira, Millennium Books), avem cluburi şi organizaţii (H G Wells, Helion, SRSFF, SFVA, ARCA), avem reviste online sau pe print. Avem toate ingredientele ca să ne permitem să spunem că… „semne bune anul are”. Stă în puterea noastră să confirmăm asta.

Ne-au mai atras atenţia cronicile cinematografice ale lui Ioan Todoran la Dredd şi Cloud Atlas, contribuţia lui Dodo Niţă privind cariera lui „Ion Băieşu – scenarist de benzi desenate” şi povestea Ioanei Vişan, „Invazia”. În acest număr, filmele sînt la mai mare preţ decît cartea, se pare. Avem, pe lîngă cele două cronici menţionate, o opinie secundară despre Cloud Atlas sub semnătura lui Eugen Lenghel, o retrospectivă a filmelor SF ale anului 2012 (realizată de acelaşi Ioan Todoran) şi o „cronică” hilară a lui Felix Tzele la dezastruosul A Nymphoid Barbarian in Dinosaur Hell. În schimb, Liviu Radu scrie de astă dată doar despre trei cărţi: A doua venire a lui Marian Truţă, Citadela de fier a lui Adrian Buzdugan şi Apocalipsa după Ceauşescu a lui Sergiu Someşan.

Cîteva cuvinte şi despre rubrica umoristică a revistei… Ne-am amuzat copios citind, în articolul lui Aurel Cărăşel despre Philip K. Dick, că „fanii norvegienii reuşesc să impună şi un premiu, care-i poartă numele – Convenția Norwescon prezentând, în fiecare an, Premiul Philip K. Dick.” Fanii norvegieni? Chiar aşa?! Lăsînd gluma la o parte, aş spune că e trist că însăilările bio-bibliografice ale lui Aurel Cărăşel îşi găsesc locul într-o revistă altminteri onorabilă. Mai ales cînd ele conţin de fiecare dată „dude” de acest gen…

În rest, despre Nautilus, numai de bine.

HNU