George Lazăr: Nu voi mai merge prea curînd la Eurocon

Cum te-ai pregătit pentru Eurocon? Cu ce speranțe, cu ce planuri concrete?

Am încercat să aflu cîte ceva de la cei care au mai fost pe acolo. Am obținut promisiunea că da, voi primi informații, însă asta a fost tot. Nu am plecat în nici un caz cu speranța că voi obține eu marele premiu, de cel mai bun autor european. Nu sînt lipsit de simțul realității. Deocamdată am scris două cărți și cîteva nuvele, dar mai e drum lung pînă la consacrare. Concret, am dorit să reprezint țara noastră, de fapt sefeul românesc. Am propus, și colegii de delegație au fost de acord, să înjghebăm un concurs cu
taloane și premii, care a fost un succes, au mai aflat de noi și am făcut rost de o bază de date, întrucît taloanele trebuiau completate.

Înțeleg că ai sponsorizat SRSFF. Cît te-a costat totul?

Nu a fost mare sponsorizare. Am ajutat SRSFF prin una din firmele mele cu cîteva sute de euro, ca să extindem delegația, am adus pliantele pentru concurs, urna, pixuri și marele premiu, o sticlă de coniac Brîncoveanu XO. Iar pentru drum, hoteluri, masă, înscriere, să fi fost încă vreo cîteva sute de euro.

A fost realitatea de la fața locului pe măsura așteptărilor?

Da și nu. Organizatorii au încercat să pună împreună convențiile din Cehia, Polonia, Slovacia cu Euroconul. A ieșit un fel de amețeală din care nu am priceput nimic. Bănuiam că așa o să se întîmple, iar realitatea a confirmat asta. Nu voi mai merge prea curînd la Eurocon. Nu e deloc genul meu.

La ce fel de “întîmplări” (a se citi “puncte din program”) ai asistat, cu cine te-ai întîlnit (dintre oaspeții de onoare anunțați)?

Eu am plecat cu o zi mai repede. Am asistat la un singur punct din program, din cele vreo patru, cred, în care se vorbea limba engleză, anume la prezentările de cîte trei minute făcute de reprezentanții naționali candidaților lor. Pentru România a vorbit Marian Truță. A vorbit frumos însă pe lîngă subiect, pentru că s-a emoționat. Nu cred că a contat foarte mult, l-am ascultat cu atenție doar noi, cei din delegație. Oaspete de onoare a fost un actor care a jucat un rol obscur de general în StarWars, dar eu unul nu l-am văzut și nu cred că l-aș fi recunoscut. Nici nu îmi place să mă îmbulzesc. Totuși Roberto Quaglia, care a venit cu noi, mi-a prezentat editori din Rusia, Elveția, ba chiar și un autor din Belgia căruia i-am publicat o povestire în SCI-FI MAGAZIN. A fost dezamăgit să afle că revista a încetat să apară.

România a cîștigat, iată, după 16 ani, un premiu “mare” la Eurocon, pentru o revistă despre care nici n-am știut că e revistă pînă să apară nominalizarea. Al cui este meritul pentru acest premiu?

Ar trebui să explic pentru cei care nu sînt în temă cum se acordă premiile la Eurocon. Reprezentanții țărilor propun listele cu candidaturi care, iată, în premieră, în acest an au trebuit susținute prin speech-uri de trei minute. Apoi negociază între ei. E cam ca la piață: eu vreau premiul asta, îți ofer în schimb voturile mele pentru premiul celălalt. Nu are nici un fel de legătură cu valoarea, desigur, asta în cazul în care participanții nu trec prin procesul de filtrare din țările lor. Însa fiecare delegație trage să ia cît mai multe premii, chiar dacă propunerile lor sînt inferioare altora. Sistemul e departe de a fi perfect. Așa se explică de ce multe țări nu mai participă la Eurocon. Nu am auzit să fi fost cineva din Franța, Germania, Spania sau Italia. Meritul pentru premiu, după părerea mea, revine, în ordine, lui Roberto, care a fost vicepreședintele comitetului Eurocon și a avut un cuvînt greu de spus, lui Marian Truță, care și-a negociat voturile, lui Dănuț Ungureanu, care a avut ideea de a scoate cartea și, în final, autorilor cuprinși în antologie.

Cine a luat de fapt premiul? Site-ul SRSFF sau antologia “Alte tarmuri”?

Și eu am rămas la fel de surprins cînd am aflat. Cred că antologia a fost premiată ca fanzin. Probabil diferența esențială față de Galileo sau SCI-FI MAGAZIN este că Alte Țărmuri a promovat exclusiv autori români. Însă eu credeam despre fanzin că e altceva. În final e bine că am obținut un premiu, că am participat cu o delegație relativ consistentă, că am făcut lobby pentru România dovedind că nu am încetat să existăm pe harta sefeului european.

Regreți că nu ai participat la un Eurocon pe vremea cînd scoteai SciFi Magazin?

Nu, în nici un caz. SCI-FI MAGAZIN a fost gîndit ca o operațiune comercială. Cu sau fără un eventual premiu, ar fi avut din păcate aceeași soartă. Asta se petrece uneori cînd se amestecă pasiunea cu afacerile, cred că știi foarte bine ce spun.

Vreo amintire plăcută, totuși?

Plăcut surprins am fost de faptul ca fanii au stat la coadă pentru cărțile Millennium Press și SCI-FI MAGAZIN, oferite gratuit. Nu intenționau să le citească, evident, ci doar să le colecționeze. I-au atras copertele.

Am fi avut șanse la mai multe premii dacă nominalizările ar fi fost altele?

Nu cred. Sînt popoare unde sefeul e la mare cinste. Sînt autori cu peste zece cărți din care multe traduse. Sînt reviste cu tiraje de mii de exemplare. Chiar dacă nu îmi place s-o spun, realitatea e că și aici am rămas în urmă pentru că ceea ce faci tu, ceea ce am făcut eu sau ce încearcă sa faca Helion sau SRSFF sînt deocamdată doar picături într-un ocean.

Dacă ar fi să pleci la Cyeszin acum, știind ce te așteaptă, te-ai mai duce?

Da, am un simț al onoarei ceva mai special. Știam că am de făcut un drum foarte obositor de două mii de kilometri. Știam că nu era posibil să iau eu premiul pentru cel mai bun autor. Nu mi-am pus mari speranțe că voi întîlni editori sau scriitori consacrați. Pentru mine, în nici un caz nu aș fi mers. Însă am fost acolo pentru cei care m-au votat să reprezint România la Eurocon. Le datoram asta.

(Interviu realizat de Horia Nicola Ursu)