Gazeta SF 23, decembrie 2012

A apărut noul număr al Gazetei SF, cel de-al douăzeci şi treilea. Dintre titlurile acestui număr, am pus un semn de carte la povestirile lui Ben Ami (Te iubesc, dar acum mori, scârbo!) şi Liviu Surugiu (un nume de care ne era dor şi care spune multe celor care citeau JSF-ul în epoca sa de glorie; povestea publicată în Gazetă se intitulează Evangelion). De citit şi interviul realizat de Eugen Lenghel cu editorul şi scriitorul Bogdan Hrib, de unde cităm:

Da, am pasiunea pentru SF în sânge. Sau o aveam. Am mai pierdut-o la transfuziile pe care mi le-am făcut după rănile provocate de tirul colegilor de gen literar şi, mai ales, rănile provocate de rafalele fanilor. Nu am fost un editor inspirat, nici un bun manager şi am primit critici binemeritate. Din aceste motive colecţia s-a stins încet… Cele două volume de mai sus sunt doar două dintre cărţile unor prieteni. Nu am relansat colecţia, am editat câţiva prieteni, tot aşa cum am publicat Lucia Verona sau Andy Lupu, Tony Mott sau Adina Speteanu… Sunt volume de ficţiune cu subiecte SF sau crime sau love-story… Sunt cărţi editate pe pile. Dar sunt cărţi bune, în care cred.

Florin Pîtea a citit Între bariere, volumul lui Doru Stoica reeditat anul acesta, după ce i-a adus autorului premiul Vladimir Colin. I-a plăcut cartea, se simte din felul în care scrie despre ea. Probabil că acum, după ce s-a convins că merită, o va şi cumpăra.

Am mai remarcat, între altele, asemănarea Gazetei SF cu Nautilus-ul, cel puţin în privinţa editorialului. Dacă în e-zinul editat de Nemira, „editorialistul” Victor Martin pare a scrie – recidivînd cu fiecare ocazie ce i se oferă – despre o realitate paralelă, ignorînd vesel absolut tot ce se întîmplă în peisajul literar F&SF românesc, Eugen Lenghel i-a urmat exemplul şi îşi pune ochelari de cal, constatînd cu gravitate în editorialul cu titlu mironovian „Vise la gura godinului atomic”:

De ce am recunoaşte ca autorităţi în materie pe cei care sunt doar buni editori, sau buni organizatori, sau buni oratori, atâta vreme cât aportul lor la creaţie este nul? Care este argumentaţia sau scuza sub care încearcă să demonstreze că ne sunt superiori şi că ar trebui să le acceptăm comportamentul paternalist-autoritar? [...] Aceiaşi care conduceau înainte au păstrat autoritatea până acum. Vorbesc de autoritatea morală, căci economic sunt neesenţiali. [...] Almanahul Anticipaţia în noua ediţie a selectat numele cunoscute Marian Truţă, Dănuţ Ungureanu, etc. Florin Pîtea n-a avut loc. De ce? Pentru că reprezenta noua generaţie. Ceea ce confirmă faptul că vechea generaţie de lideri şi editori controlează piaţa. Ceea ce confirmă că lor le datorăm lipsa de pe piaţă a noilor autori şi absenţa tinerei generaţii de la masa SF-ului. Unde sunt cei de 20, 30, 40 de ani?

Periodic, cîte o minte luminată descoperă mafia din SF-ul românesc. Eugen Lenghel e cel mai recent adept al acestei teorii a conspiraţiei. Sincer, mă aşteptam ca hegemonia trîmbiţată de Florentin Haidamac şi preluată de noul redactor-şef de la Gazetă să se manifeste altfel. Măcar prin nişte idei noi. Însă, ca-n bancurile de la Radio Erevan, nu de-aceea iubim noi Gazeta SF, nu-i aşa?

HNU