Cu vreo cincisprezece ani în urmă, M.D. Pavelescu spunea: „Liviu Radu are o ciupeală cu Jack Spintecătorul”. Asta pentru că scrisesem cîteva povestiri despre celebrul criminal în serie. Şi afirmasem că intenţionam să mai scriu şi altele.

Orice chestie are subchestiile ei, [...]]]> NOROC CU JACK SPINTECĂTORUL…

Cu vreo cincisprezece ani în urmă, M.D. Pavelescu spunea: „Liviu Radu are o ciupeală cu Jack Spintecătorul”. Asta pentru că scrisesem cîteva povestiri despre celebrul criminal în serie. Şi afirmasem că intenţionam să mai scriu şi altele.

Orice chestie are subchestiile ei, ca să cităm din înţelepciunea populară. Adică pasiunea mea pentru Jack avea nişte explicaţii mai complicate. Nu mă atrăsese sadismul asasinului, nici aspectul maladiv al modului în care acesta îşi ciopîrţise victimele, ci ciudăţenia întregii poveşti. Dacă privim totul cu detaşare, descoperim nişte aspecte care nu se potrivesc epocii. Într-un fel, povestea lui Jack Spintecătorul pare o poveste din America de la mijlocul secolului al douăzecilea, mutată în Anglia victoriană. Avem de-a face cu un criminal în serie pe vremea cînd termenul nu fusese încă inventat. Avem de-a face cu politizarea extremă a unui fapt divers. Avem de-a face cu intervenţia directă, violentă şi inconştientă a presei, care creează o isterie naţională, doar pentru a vinde mai bine ziarele. În plus, misterul a rămas nerezolvat, iar suspecţii propuşi de jurnaliştii epocii au fost aleşi, mai degrabă, după criterii menite să şocheze opinia publică, decît să ducă la descoperirea vinovatului. Membri ai casei regale, medici eminenţi… oricine putea fi propus drept candidat pentru rolul lui Jack. Cu alte cuvinte, degeaba înjurăm presa din zilele noastre, năravurile ei sînt mult mai vechi. Ca şi cum totul ar fi fost mutat din viitor…

Mă atrăsese, deci, misterul. Mă fermecase o poveste a lui Robert Bloch – Spuneţi-mi Jack – ba nu, Bloch are şi o a doua poveste, la fel de reuşită, O jucărie pentru Juliette. Adică, descopăr acum, mai există unul care avea o „ciupeală” cu Jack Spintecătorul. Şi mă lăsase cu gura căscată o descoperire proprie: că puteai să găseşti tot felul de rezolvări ale cazului Jack Spintecătorul, în diferite chei: SF, horror, fantasy, fantastic… Totul depindea de un singur lucru: de modul în care accentuai diferite tuşe.

Apoi am descoperit că subiectul reprezenta, într-un fel, un soi de obsesie mondială. Zeci de autori – poate chiar sute – încercau să găsească o soluţie proprie, o variantă nouă… pentru că subiectul nu putea fi epuizat, rămînea proaspăt şi la fel de atractiv ca în prima zi. Provocarea devenise şi mai interesantă. Căci una e să scrii despre un subiect care îţi aparţine numai ţie şi să găseşti variaţiunile pe acea temă aparte, şi altceva e să-ţi faci loc într-un club vast, din care fac parte maeştri precum Bloch, dar şi autori mediocri sau chiar lipsiţi de har (precum Dacre Stoker).

Curînd, Jack Spintecătorul a devenit colacul meu de salvare. De fiecare dată cînd trebuia să scriu un text şi nu aveam nici o idee, mă gîndeam la Jack şi încercam să găsesc o combinaţie originală, pe care să n-o fi găsit-o altcineva. Aşa că, atunci cînd Oliviu Crâznic mi-a solicitat o poveste pentru o antologie „gotică”, am rămas un timp pe gînduri. Scrisesem fantastic, scrisesem horror, nu şi gotic. Ştiam ce înseamnă „gotic”, dar genul respectiv impunea o anumită atmosferă care nu se potrivea în totalitate cu ce scriam eu de obicei. Nu-mi venea nici o idee…

Şi atunci am recurs la reţeta care nu dă greş niciodată: Jack Spintecătorul.

Liviu Radu

•

Liviu Radu s-a născut în data de 20 noiembrie 1948, la Bucureşti. În 1971 a absolvit Facultatea de Automatică, secţia Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. A lucrat la Centrul de Calcul din Ministerul Agriculturii (1971-2004, conducîndu-l în perioada 1995-2004), apoi la Agenţia pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Bibliografie: Trip-tic (roman, Dacia, 1999); Spre Ierusalim (volum de proză scurtă, ALL, 2000); Constanţa 1919 (volum de proză scurtă, ProLogos, 2000); Opţiunea (roman, Pygmalion, 2004); Spaime (roman, Pygmalion, 2004); BabL (volum de proză scurtă, Diasfera, 2004); Manipularea maselor – cazuri celebre din ultimul mileniu (non-ficţiune, Cartea de buzunar, 2005); Cifrele sînt reci, numerele-s calde (volum de proză scurtă, Diasfera, 2006); Waldemar (roman, Tritonic, 2007); Blocul cîş (roman, Tritonic, 2008); Povestiri fantastice (volum de proză scurtă, Millennium Press, 2008); După-amiază cu bere şi zîne (roman, Tritonic, 2009); Ghicit de seară (volum de proză scurtă, Tritonic, 2010); Lumea lui Waldemar (volum omnibus, Tritonic, 2010); Modificatorii (volum de proză scurtă, Millennium Books, 2010); Singur pe Ormuza (volum de proză scurtă, Millennium Books, 2011); Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor bărbaţi foarte cumsecade (roman, Eagle Publishing House, 2011); proză scurtă în numeroase antologii şi reviste, inclusiv în antologia Premiile Galileo 2012 (Millennium Books, 2012) şi în revista Galileo Science Fiction & Fantasy nr. 1 (Millennium Press, 2010); numeroase traduceri din literatura universală; numeroase recenzii, articole, eseuri, în diferite reviste de specialitate.

Premii: Premiul Vladimir Colin 2000; Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy – Eurocon 2000 Encouragement Award; Premiul Ion Hobana 2011 pentru cel mai bun volum fantasy publicat în 2010; Premiul Seniorii Imaginaţiei 2012; Premiul Galileo 2012 pentru întreaga carieră.

Numărul 3 (mai 2012) al Revistei de Povestiri va fi lansat sîmbătă, 19 mai, ora 15, în Grădina Botanică din București. Din sumar face parte și povestirea „Umbra gîndurilor noastre“ de Michael Haulică, din care pute’i citi un fragment aici. Invitați: We Singing Colors [...]]]>

Numărul 3 (mai 2012) al Revistei de Povestiri va fi lansat sîmbătă, 19 mai, ora 15, în Grădina Botanică din București. Din sumar face parte și povestirea „Umbra gîndurilor noastre“ de Michael Haulică, din care pute’i citi un fragment aici. Invitați: We Singing Colors (vor cînta în jurul orei 17:30).

Revista de Povestiri este un proiect independent, o revistă literară de ficțiune scurtă, cu apariție lunară. Revista este publicată de asociația Brain Fitness, care își propune să stimuleze creativitatea prin proiecte culturale și educative. Asociația beneficiază de ajutorul buticului de creație Teaser (design), al Lowden (organizarea evenimentelor) și al Zehava Jewelry (contribuție financiară și încurajare). Editor, manager de proiect: Simina Diaconu.

Din cuprins: Alexandru Mironov – „Școala, altfel“ (editorial) • Michael Haulică – „Steampunk. A doua revoluție“ (Știință & Ficțiune) • Mircea Opriță – „Mai inteligent ca Asimov“ (Clubul nemuritorilor).

Recomandări de carte [...]]]> A apărut numărul pe mai al revistei Știință & Tehnică.

Din cuprins: Alexandru Mironov – „Școala, altfel“ (editorial) • Michael Haulică – „Steampunk. A doua revoluție“ (Știință & Ficțiune) • Mircea Opriță – „Mai inteligent ca Asimov“ (Clubul nemuritorilor).

Recomandări de carte F&SF: Cassandra Clare – Prințul mecanic (Leda, 2012, trad. Bogdan Alexandru Sasu şi Shauki Al-Gareeb), Mircea Opriță – Călătorie în Capricia (Eagle Publishing House, 2012), Războinicii, antologie de Gardner Dozois și George R.R. Martin (Nemira, 2012, colecția Nautilus), Dan Merișca – Revoltă în labirint (Opera Magna, 2011) și Orson Scott Card – Navele Pământului (Nemira, 2012, colecția Nautilus, trad. Antuza Genescu).

Propunerea lui Oliviu de a-i da un text pentru antologia gotică m-a luat prin surprindere. Nu sînt fan al acestui gen şi, pînă la Ziditorii de biserici – povestirea cu care particip la antologie – nu am mai scris aşa ceva. Ca să fiu sincer pînă [...]]]> …ADICĂ GOTIC.

Propunerea lui Oliviu de a-i da un text pentru antologia gotică m-a luat prin surprindere. Nu sînt fan al acestui gen şi, pînă la Ziditorii de biserici – povestirea cu care particip la antologie – nu am mai scris aşa ceva. Ca să fiu sincer pînă la capăt, tema mi s-a părut cam forţată pentru plaiul mioritic. Trăiam cu impresia că gothicul nu poate exista decît în spaţiul catolic sau anglo-saxon şi gîndul m-a dus la catedrale de piatră, cu bolţi înalte şi statui de sfinţi smeriţi, vampiri şi femei palide, catacombe şi sunete lugubre. Dar mi s-a întîmplat un lucru: povestirea s-a aşternut ca de la sine, de la un capăt la altul, motiv pentru care am terminat-o în timpul record (pentru mine) de numai vreo lună. Cred că am fost primul dintre cei invitaţi să participe la volum care i-a trimis lui Oliviu povestirea. Probabil fiecare autor îşi iubeşte cel mai mult ultimele creaţii. Numai că Ziditorii de biserici, deşi nu este ultima mea poveste, îmi place foarte mult. Cred că am reuşit să o scriu altfel şi, după ce o veţi citi, veţi înţelege ce vreau să spun.

Iniţial plănuisem ca acţiunea nuvelei să se desfăşoare la una dintre mînăstirile din Bucovina, mă gîndeam la Voroneţ sau Suceviţa. Am renunţat repede, pentru că decorul perfect se afla chiar sub nasul meu. Fără a vă dezvălui prea multe, pentru a nu vă strica plăcerea lecturii, vă voi spune că mînăstirea Popăuţi, din povestire, există. Vă sfătuiesc să o vizitaţi dacă veţi avea prilejul. De asemenea, Centrul Vechi al municipiului Botoşani, proaspăt renovat, la fel ca şi biserica Uspenia – în care a fost botezat Mihai Eminescu – sau hotelul Rareş, obiective pomenite în povestire, sînt foarte frumoase şi merită vizitate.

Mînăstirea Popăuţi a fost ridicată în 1496 din porunca lui Ştefan cel Mare. Se află în Botoşani, oraşul în care locuiesc împreună cu familia mea. Deşi, de-a lungul anilor, am fost de mai multe ori la mînăstire, pentru a scrie Ziditorii de biserici am făcut o vizită specială, însoţit de bunul meu prieten Florin Simion Egner, fost primar al municipiului Botoşani şi bun cunoscător al istoriei acestuia. Împreună cu el, am explorat turnul de piatră al clopotniţei şi l-am iscodit pe părintele Ioan, stareţul aşezămîntului. Am ascultat atent vocile molcome sau tumultuoase, ferecate între pietre, ale umbrelor trecutului; mi-au şoptit poveştile lor, iar eu le-am împletit în cuvintele mele pentru a vă oferi Ziditorii de biserici.

A ieşit – vă avertizez! – o poveste cu mai multe planuri, care a avut cusurul că depăşea cu mult (cam de vreo două ori) lungimea de text maximă cerută. Am semnalat acest aspect lui Oliviu care, după ce s-a consultat cu Horia, a decis să facă o excepţie.

Întotdeauna, după ce scriu o povestire, îmi rog prietenii să o citească pentru a-mi spune părerea lor. În acest caz, prima variantă a textului am citit-o anul trecut în septembrie la Suceava, unde am fost invitat de Cenaclul „Wolf’s Pack” Bucureşti şi de Clubul SF „Cygnus-Quasar” Suceava. Ţin să le mulţumesc participanţilor la acel eveniment şi să îi asigur că am ţinut seama de toate sugestiile lor în redactarea următoarei variante. Care, desigur, n-a fost ultima. Meritul formei finale îi aparţine lui Oliviu care, cu multă răbdare, a pigulit greşelile gramaticale, a sugerat (fără să impună) modificări şi reformulări, cele mai multe, recunosc, foarte potrivite, iar dacă, după ce veţi sfîrşi lectura, veţi fi încîntaţi de ceea ce a ieşit, lui să-i mulţumiţi. Greşelile îmi aparţin în totalitate.

Totodată veţi mai descoperi, aşa cum am făcut şi eu, faptul că pot scrie gothic românesc de bună calitate. Adică gotic.

George Lazăr

•

George Lazăr s-a născut la 3 februarie 1963, la Vatra Dornei. A absolvit Facultatea de Automatică, secţia Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi. În prezent este directorul cotidianului Monitorul de Botoşani.

Bibliografie: America One (roman, Tritonic, 2007); Îngerul păzitor (roman, Millennium Press, 2009); The Guardian Angel (a novel, Eagle Publishing House, 2011); proză scurtă în mai multe antologii (Cosmos XXI. Un univers al păcii, Ed. Politică, 1987; Alte ţărmuri, SRSFF, 2009; Pangaia, Eagle Publishing House, 2010; Steampunk: A doua revoluţie, Millennium Books, 2011 – Premiul Galileo pentru cea mai bună antologie publicată în 2010-2011; Premiile Galileo 2012, Millennium Books, 2012); proză scurtă în mai multe reviste; editor al revistei Sci-Fi Magazin (2007-2008) şi al Almanahului Sci-Fi Magazin (2009).

Scriitoarea franceză Aliette de Bodard face o vizită în România, ocazie cu care va fi invitata ședinței cenaclului ProspectArt din 18 mai. Întîlnirea va avea loc, ca de obicei, la [...]]]> Reluăm știrea despre prezența scriitoarei franceze Aliette de Bodard mîine, vineri, 18 mai, la cenaclul ProspectArt.

Scriitoarea franceză Aliette de Bodard face o vizită în România, ocazie cu care va fi invitata ședinței cenaclului ProspectArt din 18 mai. Întîlnirea va avea loc, ca de obicei, la Centrul Cultural Calderon, str. Jean-Louis Calderon, nr. 39, ora 17.

Aliette de Bodard a fost nominalizată la Premiul John W. Campbell pentru tineri scriitori în 2009, în 2010 a fost nominalizată la premiile Hugo și Nebula pentru povestirea „The Jaguar House, in Shadow“ („Casa jaguarului, în umbră“, SRSFF, trad. Antuza Genescu), iar în 2011 a cîștigat British SF Award pentru „The Shipmaker“ („Constructorul de nave“, SRSFF, trad. Antuza Genescu). În acest an este nominalizată la Grand Prix de l’Imaginaire, secțiunea roman străin,  pentru D’Obsidienne et de Sang (Servant of the Underworld).

Mai multe amănunte despre întîlnire aici.

(foto Ellen Datlow)

De cînd mă ştiu îmi plac misterele şi supranaturalul, deci am primit cu viu interes invitaţia lui Oliviu Crâznic de a contribui la o antologie de proză gotică, demers inedit, din cîte ştiu, în literatura autohtonă a perioadei postdecembriste. Ideea m-a [...]]]> O POVESTIRE CARE S-A SCRIS APROAPE SINGURĂ

De cînd mă ştiu îmi plac misterele şi supranaturalul, deci am primit cu viu interes invitaţia lui Oliviu Crâznic de a contribui la o antologie de proză gotică, demers inedit, din cîte ştiu, în literatura autohtonă a perioadei postdecembriste. Ideea m-a atras cu atît mai mult cu cît citisem romanul de gen al lui Oliviu, …Şi la sfîrşit a mai rămas coşmarul, şi acesta mă ţinuse cu răsuflarea tăiată pînă la ultima pagină. Cu alte cuvinte, ştiam nu doar că rezonăm la aceleaşi teme şi abordări, dar şi că istoria pe care aveam s-o croiesc intra în cele mai bune mîini. Am răspuns deci „da” fără şovăială, conştientă în acelaşi timp de responsabilitatea uriaşă pe care o implica o asemenea provocare. Ridicînd mănuşa aruncată de Oliviu, le călcam pe urme lui Mary Shelley, Bram Stoker, Eliade ori Lovecraft.

Imediat ce am închis emailul, am început să caut un subiect care să-mi permită să mă dezlănţui. Nu aveam nevoie de documentare privind caracteristicile genului. Devorasem povestea tragică a lui Frankenstein şi pe cea pendulînd între groază şi erotism a lui Dracula. După primele zece minute de gîndire, ajunsesem deja la o concluzie. Evident, o povestire cu vampiri ar fi fost calea cea mai uşoară. În fond, creasem cu succes astfel de personaje în romanul Cerneală şi sînge şi lucram deja la o continuare a acestuia. Am ales totuşi să nu păşesc pe drumul bătătorit, ci să răspund provocării într-un alt fel. Personajul meu principal avea să fie purtătorul unui secret formidabil, dar nu acela al unei creaturi a nopţii. Asta îl făcea mult mai interesant în primul rînd pentru mine, fiindcă îmi oferea ocazia să mă joc în voie cu o mitologie la fel de puternică. Şi cine mă cunoaşte cît de cît ştie că-mi place să modelez plastilina tradiţiei.

La fel de repede am hotărît că voi opta pentru rezolvarea unei enigme, chiar dacă personajul principal nu va purta uniformă. La urma urmelor, după cea fantastică, literatura poliţistă e pasiunea mea! I-am construit bărbatului aceluia încă fără chip un trecut complicat, ştiind că se va reflecta dramatic în viitorul său. I-am pus în spate o dilemă cu faţetele înşelătoare ale unui diamant negru, în care am sperat să se poată regăsi, alături de mine, cît mai mulţi cititori. Fiindcă doar astfel de istorii îţi fac palmele să asude atunci cînd dai pagina şi vezi că soarta protagonistului e încă în cumpănă. Poveştile acestea ţi se leagă de suflet după ce a fost spus ultimul cuvînt şi, descoperind cîte au depins de alegerile celuilalt, te întrebi ce ai fi făcut tu.

Mi-am ales o epocă şi un spaţiu geografic neexplorate pînă atunci în proza mea, dar, zic eu, cele mai potrivite pentru provocările sîngeroase din calea eroului plăsmuit într-o seară furtunoasă. Am încorporat în aluatul povestirii motive specifice genului, dar şi cîteva picături de esenţă concentrată din sufletul Ştefanei Czeller. Nu m-am temut să explorez cele mai întunecate cotloane ale naturii umane, să păşesc pe linia şerpuitoare dintre laşitate şi curaj, dintre speranţă şi disperare, dintre resemnare şi sfidare. Am experimentat durerea, trădarea, iubirea, furia, ca să descopăr dacă răul şi binele sînt doar nişte abstracţiuni. Am turnat în proporţiile potrivite sînge şi lacrimi, pucioasă şi agheasmă, am amestecat bine şi am pus totul la copt. Aşa a ieşit din cuptorul minţii mele povestirea Spălaţi de sîngele fecioarelor. După ce am văzut că e rumenită şi că are gustul drag mie al vişinelor altoite, mi-am dat seama că am scris-o într-un timp record, de parcă cineva nevăzut mi-ar fi călăuzit degetele pe tastatură. Acum pot doar să sper că fanii genului vor savura fiecare felie din ea.

Ştefana Cristina Czeller

•

Ştefana Cristina Czeller s-a născut în data de 27 decembrie 1973, la Iaşi. În 1998 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat „M. Lomonosov” din Moscova, ca bursier al statului român. În prezent este ziarist pentru secţia Iaşi a cotidianului regional Evenimentul.

Bibliografie: Cerneală şi sînge (roman, Ed. Millennium Books, 2011); proză scurtă în mai multe antologii (Dansînd pe Marte şi alte povestiri fantastice, Ed. Millennium Press, 2009; Pangaia, Eagle Publishing House, 2010; Steampunk – A doua revoluţie, Ed. Millennium Books, 2011 – Premiul Galileo pentru Cea mai bună antologie publicată în 2010-2011; Premiile Galileo 2011, Ed. Millennium Books, 2011; Venus – Povestiri erotice science fiction, Eagle Publishing House, 2011; Premiile Galileo 2012, Ed. Millennium Books, 2012 – fragment de roman); proză scurtă în mai multe reviste, inclusiv în Galileo Science Fiction & Fantasy nr. 2.

Premii: Premiul al II-lea la Concursul de proză scurtă Helion 2009; Premiul al III-lea la Concursul de proză scurtă Helion 2010; Premiul al III-lea la Concursul de proză scurtă Helion 2011; Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy – Eurocon 2011 Encouragement Award; Premiul pentru Debut RomCon 2012.

Prezenţă online: Blogu’ Stefanei Czeller

EDITORIAL: Mircea PRICĂJAN – [...]]]> Mircea Pricăjan ne-a dat de ştire că e-zinul pe care îl editează pentru Nemira a apărut, cu un nou număr, cel de-al douăzeci şi patrulea. Suspans împlineşte aşadar doi ani de apariţii lunare neîntrerupte. Să-i urăm succes pe mai departe! Iată sumarul noului număr:

EDITORIAL: Mircea PRICĂJAN – Paradoxul românesc

RECENZII: Dan BOERIU — Panta rhei (1) (1Q84, vol. 1, de Haruki Murakami) • Alexandra POPESCU — Viaţa ca o foame (Jocurile foamei, de Suzanne Collins) • Antuza GENESCU — “Condiţiunea materială şi ideală” a suspansului (Bună seara, Melania, de Rodica Ojog-Braşoveanu şi Cutia cu bomboane otrăvite, de Anthony Berkeley) • Laura FRUNZĂ – Toate-s vechi şi nouă toate (Enigmă la mansardă, de Rodica Ojog-Braşoveanu) • Gabriel DAMIAN — Un prim pas în Universul Brussolo (Coşmar de închiriat, de Serge Brussolo) • Gabriel DAMIAN — Uneori, moartea e de preferat (Cimitirul animalelor, de Stephen King) • Liviu SZOKE — Teoria conspiraţiei funcţionează (Crima din Lost Lake, de Phillip Margolin) • Liviu SZOKE — Crime printre zăpezile eterne ale Groenlandei (Zile întunecate, de Yrsa Sigurdardottir)

CINEMA: Răzvan T. COLOJA — Şi germanii aşteaptă sfârşitul lumii (Hell, 2011) • Gabriel DAMIAN — Puppet Master (1989) • Ştefan BOLEA — The Raven Will Take Your Life (The Raven, 2012)

ESEU: Oliviu CRÂZNIC — Despre câinii negri spectrali şi alte canide demonice. Partea a II-a: De la Bestia din Flandra până în prezent • Raluca BĂCEANU — Integrarea socială a persoanei maniaco-depresive • Laura SORIN — Abuzul de substanţe dăunează grav sănătăţii mentale (Sheridan LeFanu, Green Tea)

PROZĂ: Ioana VIŞAN — Printre heliotropi şi zâmbete • Andra PAVEL — Offline – mai sigur? • Cătălina FOMETICI — Pentru toate comorile iadului • Nicolae CORNESCIAN — Foileton: Cealaltă femeie (2) • Florentin HAIDAMAC — Cardinalul, spionul şi pipiţele • Aurelia CHIRCU — Din ştreang (I) • Ioana-Cătălina DOROJAN — Vine întunericul • James R. BLAISSE — Cântecul spânzuratului • Alexandra NICULAE — Furia de piatră • Karel CISPIC — Calac • Alin DĂRÂNGĂ — Apa neagră • Paul D. ADRIAN — Prada • George ARION — Crime by Skype (fragment de roman)

AŞA NU!: Răzvan T. COLOJA — Al treişpelea trib de tâmpiţi (The 13th Tribe, de Robert Liparulo) • Răzvan T. COLOJA — Un ghiveci de morţi vii (The Infection, de Craig DiLouie)