Far North – un pic din toate
Marcel Theroux – Far North
HarperCollinsCanada, 2009
Deşi Theroux nu este un stilist existenţialist à la McCarthy, cartea sa ridică multe întrebări şi expune multe aspecte asupra cărora nu pea ne place să gîndim.
Volumul de faţă este – şi nu este – o grămadă de chestii. Mai bine spus este un pic din fiecare: roman de personaje, de situaţii, roman de aventuri, un pic de hard SF, filozofic, de acţiune etc. Practic Theroux şi-a creat propria apocalipsă, destul de interesantă după parerea mea. Povestea se petrece în Siberia, undeva pe cercul polar, unde noile colonii ale Quakerilor sînt ajunse din urmă de descompunerea civilizaţiei umane aşa cum o cunoaştem acum, pogorînd asupra lor foamete, violenţă, frig, sclavagism.
Comparaţia cu alte scrieri post-apocaliptice este de neevitat. Din punctul de vedere al personajului principal, Makepeace, cartea este similară cu Poștașul lui Brin. Marea diferenţă constă în finalul care nu este la fel de optimisto-patriotic. Din punct de vedere al atmosferei apăsătoare, a sentimentului de singurătate şi disperare, cartea are multe asemănări cu Drumul lui McCarthy. Ca diferenșă majoră, duritatea luptei pentru supravieţuire este mai domolită decît în cea din urmă. Volumul are secţiuni întregi ce degajă un exotism aparte, specific fraţilor Strugaţki, datorat plasării întregului volum în Siberia care ascunde aşa numitele oraşe tehnologice specifice erei sovietice. Theroux ne serveşte o întreagă scenă de explorare într-un astfel de oraş situat în (surpriză!) The Zone, cu tot tacîmul de rigoare – ameninţări necunoscute, invizibile, tehnologii tentante, de mult uitate de supravieţuitori. Evident, multe (dacă nu cumva toate) din teoriile şi speculaţiile prezentate indirect în acest volum au mai fost abordate şi în alte volume SF de succes, însă scriitura are prospeţime şi nerv şi te face să dai pagina.
Din punct de vedere literar, Theroux a preferat persoana intîi şi bine a facut. Personajele sînt bine conturate, reale, palpabile, empatizăm cu ele din plin. Makepeace este un personaj de forţă, memorabil pentru 90% din carte. Povestea şi misterele sînt bine dozate şi alternează natural cu flashback-uri şi introspecţii. Unde Theroux o dă oarecum în bară este finalul forţat, hollywoodian, din cauza căruia personajele tind să o ia pe aratură în privinţa deciziilor, iar concidenţele se aşază prea bine creînd o impresie nu tocmai grozavă.
Una peste alta Far North nu este deloc o carte de vacanţă, în ciuda încheierii “de film”. Pentru bună parte din drum autorul se ţine bine, ba chiar cîștigă serios datorită setup-ului mai puţin obişnuit, iar întrebările ridicate nu sînt tocmai întrebările pe care le doreşti în mintea ta în timp ce stai la plajă cu o bere rece lingă tine.
O lectura recomandată.
Adrian Crăciun
3 Responses to Far North – un pic din toate
Leave a Reply Cancel reply
Comentarii recente
- Cititor SF » Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011 on O lume în care muştele ajung importante este în pragul distrugerii
- Cititor SF » Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011 on Cîteodata este nevoie să chemăm un monstru
- Cititor SF » Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011 on Tea Obreht. Cea mai frumoasă carte
- Cititor SF » Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011 on Greg Egan. Cum ar fi ca lumina să aibă o viteză infinită
- Cititor SF » Nominalizările mele la Hugo plus cărţile citite şi necitite din 2011 on Cîteva cuvinte despre cărţile nominalizate la World Fantasy Award şi şansele lor la premiu
Arhiva
- February 2012 (8)
- January 2012 (28)
- December 2011 (26)
- November 2011 (48)
- October 2011 (37)
- September 2011 (44)
- August 2011 (29)
- July 2011 (22)
- June 2011 (30)
- May 2011 (36)
- April 2011 (42)
- March 2011 (59)
- February 2011 (51)
- January 2011 (44)
- December 2010 (43)
- November 2010 (41)
- October 2010 (53)
- September 2010 (54)
- August 2010 (63)
- July 2010 (73)
- June 2010 (13)
Citiţi-ne pe Kindle!
Colaboratori
Asociaţii






[...] ‘marete realizari’ le puteti citi in revista Suspans aici, si in revista Galileo Online aici. Sper ca or sa mai vrea si altele (dar am o [...]
Off, am citit vreo treizeci de pagini de acum juma de an, si inca nu am reusit sa ajung sa citesc cartea. Pare oricum o lectura mai putin consumanta emotional decat The Road.
Nu este cartea perfecta, dar este interesanta atit din punct de vedere al placerii lecturii, cit si din punct de vedere stilistic. Oricum mult peste SF-ul de consum.