Nu știu cînd a trecut anul ăsta. Între prima apariție a revistei Galileo și apariția cu numărul 4, pe care o pregătim acum pentru tipar, între titlul cu numărul 35 (toamna lui 2010) și cel cu numărul 52 (mai 2011) din portofoliul Millennium Books (am adunat aici și zestrea adusă de Millennium Press, adică 34 de titluri).

În anul care a trecut am depășit 600 de însemnări (articole, recenzii, știri) – din care aproape 450 au fost știri, cea ce înseamnă că am cam realizat ceea ce ne-am propus: să fim aproape de cititori, să completăm revista Galileo.

Comentarii au fost peste 1400 și nu-mi dau seama dacă e bine sau nu. La știri nu prea ai ce comenta, iar de certat… cu atît mai puțin. Dacă prin comentarii se exprimă păreri „la cestiune“ (adică nu despre mama, prietenii, mătușa, nevasta sau iubita autorului) înseamnă că sîntem în normalitate. Galileo Online se vrea o publicație normală.

***

Avem un an de cînd încercăm, zi de zi, să vă fim alături, să vă spunem ce se mai întîmpă, ce cărți mai apar, ce reviste, ce premii se mai dau.

Pînă la urmă, sefeul românesc este făcut din cărțile și din povestirile autorilor români. Indiferent cine sînt ei, cu cine sînt ei prieteni și ce rude și preferințe (culturale, politice) au.

Sperăm că Galileo Online a fost un loc în care literatura F&SF românească a fost prezentă în ultimul an, și asta intenționăm să facem și în continuare.

Vom publica autori români la Millennium Books, vom publica autori români în Galileo, vom scrie despre ei în Galileo Online.

Michael Haulică

Eu ziceam undeva că pare așa, dar nu este, și aduceam ca argumente faptul că votul pentru premiile Cititor SF erau date de fani, dar fără ca aceștia să fie constrînși la o atitudine cortectă de plata unei taxe (cum se întîmplă la votul pentru premiile Hugo), de unde și abuzurile: voturi multiple, de pe mai multe calculatoare sau mobilizarea prietenilor și a prietenilor prietenilor pentru înfrîngerea „dușmanului“ la număr de voturi aranjate. De partea cealaltă, problemele erau două: premiile erau votate de un juriu și nu de toți membrii asociației, iar asociația nu este una a creatorilor din domeniu, ci un mixt creatori-fani.

Așa că, pentru a avea și noi premii echivalente cu Hugo și Nebula, ar trebui redefinite condițiile de vot pentru un premiu al fanilor (deși sînt tare sceptic în privința unei convenții naționale la care participanții săplătească o taxă de participare) și ar mai trebui să avem o asociație a scriitorilor și traducătorilor, dacă e să ne rezumăm doar la literatură.
Mulți vor pune întrebarea: altă asociație?! Se știe căexistă una, SRSFF, a iubitorilor de F&SF, care adună laolaltă scriitori, traducători și fani, asta în București, și se mai știe că la Timișoara este pe cale de a se (re)înființa o altă asociație, care de asemeni va cuprinde în rîndul ei creatori de F&SF și fani. Și-atunci, chiar așa: de ce încă o asociație?

Pentru că nici una dintre asociațiile despre care vorbesc nu are ca scop protejarea drepturilor de autor. Pentru a avea un astfel de scop membrii asociației ar trebui să facă parte din aceeași categorie: creatori. Altfel, fanii și creatorii nu au scopuri comune cînd vine vorba de drepturile de autor. Treaba fanilor e să facă rost de texte prin orice mijloace (uneori să le și facă publice indiferent dacă autorul este de acord sau nu), iar a autorilor să-și vîndă lucrările sau, dacă aleg să le facă publice fără a fi remunerați pentru asta, atunci măcar să fie decizia lor. Nici autorii cu editorii nu pot face parte din aceeași asociație, cele două categorii avînd iarăși interese divergente uneori, iar multe dintre eventualele procese ar putea fi autor vs. editură.

Iată de ce cred că ar fi necesară o asociație a creatorilor de SF/F/H.

Odată acest lucru clarificat, mai rămîne de stabilit criteriile de admitere într-o astfel de asociație. Pericolul ar fi să fie prea permisive și oricine a publicat un text într-un fanzin sau mai știu eu pe ce blog sau site să aibă pretenția de a se considera ca făcînd parte din „breaslă“, ori dimpotrivă, prea restrictiv-subiective, admiterea lăsîndu-se la latitudinea unui „comitet“ care va avea grijă să pătrundă în asociație numai prietenii.

Niște criterii clare ar putea fi inspirate din regulamentul SFWA, bineînțeles adaptate la condițiile pieței de carte și a publicațiilor din România. Nu putem vorbi, în cazul nostru, de plata la nivel profesionist, pentru că de-abia dacă putem vorbi de plată în general. Nu putem vorbi despre o limită a tirajului pentru că și-așa tirajele pentru autorii români sînt extrem de mici. Dar am putea vorbi de volume scoase la edituri care publică, să zicem, minimum 6 titluri într-un an (este de evitat cazul în care, de pildă, X își face o editură cu unicul unic scop de a-și publica o carte pe an; e drept se pot aduna șase inși care să-și facă o astfel de editură, numai că o editură care publică șase autori români pe an este deja o editură cu un program serios și, la ora actuală, nu știu dacă avem două edituri de acest fel). Am putea vorbi de trei texte publicate în reviste cu ISSN (pe hîrtie sauelectronice), dar care să aibă măcar trei apariții pe an (sau în anul precedent/următor publicării respective). Excepția ar face-o almanahurile.

Dacă vrem să facem lucrurile serios, se poate. Trebuie doar găsite niște criterii clare și să se aplice cu consecvență. Și atunci un premiu dat prin votul tuturor membrilor asociației ar putea fi considerat un premiu al breslei, un echivalent al premiilor Nebula. Ba chiar ar fi de dorit să avem astfel de premii și noi.

Acestea sînt doar cîteva gîduri pe care le-ammai spus într-o formă sau alta, cu diverse ocazii.

Cred în continuare că dincolo de micile frecușuri între diverse grupări, lucrurile pot ieși la liman, dacă interesele de grup (și nu de grupări, cum ziceam) vor prima. În fond, grupările sînt trecătoare, țin de o anumită conjunctură, se fac și se desfac cu aceeași iuțeală. Doar grupurile contează. Și cred că, pentru noi, grupul creatorilor de SF/F/H este foarte important.

Michael Haulică

Aşa se aranjează lucrurile pe lumea asta, ca din cînd în cînd să scriu cîte un editorial de început de revistă. Acesta este al şaselea articol de acest fel, care vrea să anunţe poporul că păzea, vi se pregăteşte ceva!

În general am scris despre cum va pune umărul noua revistă la dezvoltarea literaturii F&SF de la noi, dar şi altele, mai mult sau mai puţin concrete, mai mult sau mai puţin interesante la lansarea unei noi publicaţii.

Sar acum peste povestea cu pus umărul, pentru că este evident că, cu cît avem mai multe reviste, cu atît şansele literaturii F&SF cresc. Şi de-asta nu avem decît a ne bucura că, începînd de azi, avem trei (TREI!) reviste F&SF online – Nautilus, Helion şi Galileo Online –, plus Galileo pe hîrtie, plus Helion pe hîrtie. Ce înseamnă multe reviste? Înseamnă loc de publicat pentru scriitorii români, loc de publicat recenzii şi articole care să compună o imagine a F&SF-ului românesc…

…Şi trec direct (!) la CE VA FI.

Va fi un articol nou în fiecare zi. Şi cred că asta este noutatea cea mai importantă. Mic, timid, dar vom avea şi noi, începînd de azi, ziarul nostru F&SF. Pe lîngă articole, în multe zile vor fi şi ştiri, pentru că Galileo Online se vrea a fi o revistă de actualitate, o revistă în care cititorul va găsi noutăţile din domeniu, noutăţile ştiute şi, uneori, neştiute (şi poate acestea din urmă vor fi cele mai aşteptate). Cititorii noştri vor fi la curent cu noutăţile editoriale, cu volumele aflate în pregătire prin edituri şi prin casele oamenilor şi, sperăm, cu cît mai multe ştiri despre contracte semnate (de publicare, de traducere etc.).

Vom avea astfel LUNEA VORBITOARE, ziua în care veţi citi interviuri, anchete, declaraţii, mărturii.

MARŢEA DE CITIT, în care veţi citi recenzii la cărţi apărute pe alte meleaguri şi au stîrnit, acolo, oarece interes, suficient cît să le facă interesante şi pentru cititorul român şi – de ce nu? – pentru editorul român.

MIERCUREA ROMÂNEASCĂ, în care veţi găsi recenzii la cărţile apărute în România.

JOIA STRIGĂTELOR va fi ziua în care semnatarii articolelor îşi vor exprima opiniile despre… sau despre…, vor polemiza şi vor stîrni polemici.

VINEREA TRĂSNITĂ, în care nu ştiu să vă spun exact ce veţi citi, nu ştiu cum să numesc articolele pe care le vom publica, dar sînt convins că vinerea va deveni în curînd ziua care va începe cu Galileo Online pe monitor şi cafeaua alături.

Sîmbăta mergem la film, adică vom avea, cu toţii, FILMUL DE SÎMBĂTĂ, asta însemnînd recenzii de film, dar şi un serial despre serialele SF.

Iar DUMINICA… Ei, hai, chiar şapte zile din şapte? Trebuie să vă rămînă o zi şi pentru celelate reviste, nu? (Cîtă generozitate, cîtă generozitate, se aude din tufişuri…)

Să vă mai zic? Ce? Cine vor fi semnatarii articolelor? Nu vreau să vă stric bucuria descoperirii…

Mai bine ne apucăm de treabă. Noi scriem, voi citiţi.

Încă ceva: butonul de comentarii este pus acolo tocmai ca să comunicăm. Lista cu sugestii, reclamaţii, pupături, peşcheşuri, insigne etc. e deschisă.

Lectură (zilnică) plăcută.

Michael Haulică