Anul editorial sătmărean: intenţii bune şi pişcotari politici

Ieri am participat la manifestarea tradiţională intitulată „Anul editorial sătmărean”, aflată acum la cea de-a treisprezecea ediţie, unde m-am bucurat de compania tare plăcută a doamnelor organizatoare de la Biblioteca Judeţeană şi am văzut cam tot ce s-a publicat în urbea din colţul hărţii în ultimul an.

N-o să vă vină să credeţi cît amar de pădure a fost consumată degeabă cu veleităţile publicistice ale conurbaşilor mei: nene, sînt aproape 200 de titluri în catalogul oferit cu generozitate de organizatori! Poezie la greu, că doar tot românul s-a născut poet şi nu-i român să nu-şi fi luat isebeneul, oarece cărţi de specialitate cu titluri aride pentru nespecialistul care mă recunosc a fi, dar şi chintale peste chintale de monografii care tare mă tem că servesc doar la îngrăşarea unor CV-uri, că altă utilitate nu văd să aibă. Şi, într-un colţ, mai cu fereală, cărţile Millennium, o duzină şi jumătate în anul trecut.

Am stat – în expoziţia din foaier, frunzărind diverse publicaţii – doar cîtă vreme în sala festivă de la restaurantul Poesis s-au premiat culturnicii locali între ei, fandacsie pe care am servit-o o singură dată la o ediţie anterioară şi mi s-a luat de tot. Cînd să înceapă protocolul am şters-o fără să privesc înapoi. Nu de alta, dar m-a apucat o scîrbă cumplită văzînd unele dintre personajele care participaseră la tămîierea reciproc-culturalnică, amestecîndu-se cu nişte oameni de bună credinţă şi de adevărată cultură. Wannabees politici locali şi Che Guevaras obezi de provincie, cea mai joasă speţă de pişcotari politici, o faună sinistră care apare la manifestările de genul ăsta numai în anii electorali, iar în rest se pişă din avion deopotrivă pe cultură şi pe limba română. Absolut vomitiv!

Horia Nicola Ursu