Alastair Reynolds. Să reînvăţăm să visăm

Alastair Reynolds – Blue Remembered Earth (Book One of the Poseidon’s Children)

Gollancz, 2012

Nu cred că mai are rost să vorbesc despre impactul pe care Revelation Space l-a avut asupra science-fictionului. Odată cu Reynolds, explorarea spațiului s-a desprins definitiv de Star Trek, de zborurile superluminice, de sutele de extratereştri, de uniformele imaculate, de navele aseptice și de oamenii ideali și s-a mutat spre o zonă a posibilului mult mai reală şi în acelaşi timp mult mai înfricoşătoare.

 Cu Blue Remembered Earth, Reynolds duce explorarea spaţiului un pas mai departe sau, dacă vreţi, un pas mai aproape de noi şi de realitatea zilelor noastre. Această carte face parte dintr-un tot mai lung şir de romane scrise de Paul McAuley, James S.A. Corey sau Kim Stanley Robinson în care explorarea îndelungată şi înceată a Sistemului Solar este singura modalitate prin care omenirea, cel puţin în următoarele sute de ani, se va putea desprinde de Pămînt.

 Între atîtea Apocalipse mai lente sau mai rapide, această carte este pînă la urmă o oază de optimism. Deși un fel de Apocalipsă se produce şi în lumea lui Reynolds, el arată că omenirea şi Pămîntul pot supravieţui distrugerii naturii și dispariţiei combustibililor fosili. Iar renaşterea în acesta lume este condusă de Africa, din motive pe care vă voi lăsa pe voi să le descoperiţi. Blue Remembered Earth începe, după un scurt prolog, tocmai în această lume renăscută în care au fost colonizate oceanele, Luna, Marte și sateliţii săi, sateliţii lui Saturn și Neptun. Povestea este centrată pe Geoffrey, un biolog a cărui pasiune sînt elefanţii, sora lui, Sunday, un artist ce locuieşte în singura enclavă de pe Lună necontrolată de ubicuitara Inteligenţă Artificială şi bunica lor Eunice Akinya, capul uneia dintre cele mai bogate și puternice familii, care nu numai că a condus renașterea Pămîntului, dar a avut un cuvînt greu de spus în cucerirea Sistemului Solar. După moartea bunicii, într-un seif de pe Lună rămîne un obiect care poate va schimba soarta întregii omeniri. Printr-un concurs de împrejurări Geoffrey și Sunday se vor afla în centrul încercărilor de a descoperi misterul lăsat în urmă de Eunice.

 Căutarea lor ne va conduce printr-un Sistem Solar divers, viu şi fascinant, din lumea celor care cred că evoluţia umanităţii stă în manipularea biogenetică în cea a celor care cred în evoluția tehnologică, din savana africană în oceanele colonizate, de pe Lună pe Phobos şi de pe Marte în Norul Oort. Deşi Geoffrey şi Sunday sînt bine realizaţi şi interesanţi (e foarte bine că cele două sexe au prezenţe egale, însă Reynolds mai are de lucrat la individualitatea personajelor feminine), cele mai reuşite personaje din această carte sînt locurile prin care aceştia călătoresc, pline de vitalitate şi stranietate, și totuşi foarte umane.

 Atît proza, care pe alocuri este o adevărată poezie a Sistemul Solar în toată splendoarea şi diversitatea lui, cît şi structura acestei cărţi sînt net superioare seriei Revelation Space, iar faptul că Reynolds încă evoluează este dătător de speranţe şi nerăbdare în legătură cu ceea ce va scrie în continuare.

Deşi accentul pe Pămînt şi pe Sistemul Solar face din această carte una mult mai puţin spectaculoasă decît precedentele scrieri ale lui Reynolds, în acelaşi timp perspectiva mult mai direcționată face din Blue Remembered Earth, cel mai interesant, provocator şi percutant dintre romanele scriitorului britanic şi o adevărată dovadă a ceea ce poate face SF-ul cînd este realizat foarte bine.

 Optimismul actualului Reynolds în legătură cu explorarea spaţiului este contagios, Blue Remembered Earth fiind romanul perfect pentru cei care, ca şi mine, cînd e noaptea fără nori pornesc Google Sky Map şi se gîndesc la Olympus Mons, Titan sau Europa.

Notă: 4.5/5

 Tudor Ciocârlie