Adam Roberts – Jack Glass – hardcover, 384 pagini, ISBN 9780575127623, Gollancz, iulie 2012

By Light Alone a fost una dintre lecturile favorite din 2011 şi eram foarte curios ce va face Adam Roberts în următorul roman, mai ales că de cum am văzut minunăţia de copertă mi-am şi precomandat cartea.

Avînd în vedere că acţiunea din By Light Alone se petrecea pe Pămînt la puţini ani în viitor, mă aşteptam ca Roberts să schimbe, ca de obicei, total registrul şi să-şi aşeze povestea din Jack Glass în spaţiu şi într-un viitor mai îndepărtat. La fel, mă aşteptam ca şi această carte, ca toate celelalte, să fie atît un dialog cu istoria SF-ului, cît şi o lupă care să mărească defectele, dar şi calităţile lui. Din aceste puncte de vedere Jack Glass nu a fost o surpriză, însă la ce nu m-am aşteptat au fost omagiul pe care scriitorul englez îl aduce vîrstei de aur a romanelor poliţiste şi plăcerea cu care se citeşte.

Romanul Jack Glass este împărţit în trei părţi, care reprezintă fiecare un mister poliţist, dar după cum ni se spune în primul paragraf “Această naraţiune, pe care o prezint în stilul doctor Watson pentru beneficiul dumneavoastră, o Cititor, se referă la cel mai mare mister al timpurilor noastre. Vorbesc, bineînțeles, despre pretinsa “descoperire” a lui McAuley a unei modalităţi de a călători cu viteze mai mari decît cea a luminii, și despre crimele și trădările și violența pe care această descoperire le-a prilejuit. Pentru că, la urma urmei – FTL! Știm cu toții că este imposibil, știm fiecare dintre noi că legile fizicii nu o permit. Dar totuşi! Și din nou, această narațiune se ocupă de cea mai mare minte pe care am cunoscut-o – celebrul, sau infamul, Jack Glass. Unicul, singurul Jack Glass: detectiv, profesor, protector și criminal, un individ înzestrat cu puteri interpretative extraordinare atunci cînd vine vorba de crimă, pentru că a fost atît de bine familiarizat cu ea. O cantitate de sînge este vărsată în această poveste, îmi pare rău să o spun; și mulţi oameni mor; și există şi ceva politică, de asemenea. Există pericol și teamă. Prin urmare, am spus povestea lui sub formă de mister poliţist sau, pentru a fi mai precis (şi, indiferent de costuri, trebuie să fim precişi), sub forma a trei crime misterioase conectate”.

Prima parte este intitulată In the Box şi se petrece pe un asteroid unde au fost părăsiţi timp de 11 ani șapte deţinuţi care trebuie, pentru a supraviețui pe perioada detenţiei, să-l facă locuibil. A doua, numită The FTL Murders, se petrece pe o insulă de pe Pămînt, pe domeniul unuia dintre cele cinci mari clanuri modificate genetic care domină Sistemul Solar, The Argents. Moştenitoarele acestui clan, Diana şi Eva, două dintre cele mai formidabile fiinţe umane, se vor afla în mijlocului misterului unei “crime adevărate”. Deasupra Argentilor, se află doar imbatabilul clan Ulanov, care controlează cu o mînă de fier tot ceea ce se întîmplă cu umanitatea. A treia şi ultima parte, intitulată The Impossible Gun, se petrece pe cîţiva dintre miliardele de asteroizi colonizaţi prin Sistemul Solar. Toate cele trei crime, care constituie fiecare cîte un tip de mister poliţist, vor avea într-un fel sau altul legătură de Jack Glass, un om despre care se spune că a ucis miliarde sau că nu există, şi cu încercarea lui de a lupta împotriva puterii şi de a declanşa revoluţia.

Este adevărat că tot ceea ce face Adam Roberts în această carte are un puternic parfum de “Vîrstă de Aur” a SF-ului (şi mai mult de “Vîrstă de Aur” a ficţiunii poliţiste, după cum însuşi autorul mărturiseşte), însă în care avem întreaga bucurie de a povesti şi “sense-of-wonder” a “Vîrstei de Aur”, plus personaje excelent conturate, femei la fel de puternice şi de inteligente ca bărbaţii, precum și o proză superbă. În acelaşi timp, Roberts nu vrea să facă din acest tip de ficţiune speculativă altceva decît este, el ne dă doar ocazia să ne simţim şi acum, cînd sîntem adulţi, la fel cum ne simţeam în adolescenţă cînd îi citeam pe Asimov sau Heinlein şi poate să ne punem unele dintre întrebările de atunci, cînd aveam mintea mult mai flexibilă. Iar această carte nu se ruşinează deloc să abordeze teme importante ca puterea informaţiei, formele opresiunii şi ale revoluţiilor, dezvoltarea tehnologică, manipularea genetică sau chiar mult uzitatul şi încă misteriosul paradox al lui Fermi (îmi place mult faptul că scriitorii de SF încă găsesc modalităţi foarte interesante de a explica acest paradox).

Bine scris, amuzant şi palpitant, interesant şi misterios, Jack Glass ne arată că SF-ul de tip Golden Age încă mai are colţi şi ne reaminteşte tuturor de ce ne-am îndrăgostit de science-fiction.

Tudor Ciocârlie

 

 

2 Responses to Adam Roberts. Căile cele mai umblate sînt uneori cele mai plăcute la mers

  1. […] antologie din istoria SF-ului (Jen vorbeşte despre ea aici), iar Jack Glass (recenzia mea în Galileo) începe […]

  2. […] Online a publicat în urmă cu aproximativ un an o recenzie a romanului (aici), sub semnătura colegului nostru Tudor […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>